Etichetă: grija pentru suflet

Un strop de viață #587


Paradoxul satisfacției sufletești este acesta: Când mor față de mine însumi, sufletul meu prinde viață. Dumnezeu ne spune că modalitatea incorectă de a satisface setea sufletului este prin intermediul realizărilor omenești și prin bogăția noastră materială. Așadar, satisfacția sufletească nu are de-a face cu achiziționarea lucrurilor necesare, ci cu achiziționarea unui suflet corespunzător. Acesta nu este un lucru pe care să-l poți cumpăra, ci un lucru pe care îl primești gratuit de la Dumnezeu.

John Ortberg, „Grija pentru suflet”

Un strop de viață #585


Unul dintre paradoxurile sufletului este faptul că nu se poate niciodată satisface pe sine, deși este incapabil să trăiască fără împlinire. Ai fost creat pentru a-ți satisface sufletul, însă nu vei găsi nicăieri ceva care să te satisfacă decât la Dumnezeu. Sufletul dorește să fie în siguranță; sufletul dorește să fie iubit; sufletul dorește să conteze; și toate aceste lucruri nu le putem găsi într-o formă care să ne satisfacă decât în Dumnezeu. De aceea psalmistul spune că „deoarece dragostea Ta este mai bună decât viața… sufletul meu se va satisface așa cum se satisface cu cele mai bune mâncări„ (Ps. 63: 3, 5). Sufletul, apetitul și satisfacția sunt teme dominante în Biblie. Sufletul poftește, pentru că el este făcut pentru Dumnezeu. „Suflete, încrede-te în Domnul”.

John Ortberg, „Grija pentru suflet”

Un strop de viață #583


Binecuvântarea nu este doar o vorbă. Binecuvântarea este proiectarea binelui în viața altcuiva. Trebuie să gândim, să simțim și să voim binele acesta. Comunicăm binecuvântarea cu trupurile noastre. Binecuvântarea este ca un fel de joc în cerc; înainte de a termina, trebuie „să-ți pui tot sufletul în el”. Binecuvântarea este o acțiune a sufletului.

John Ortberg, „Grija pentru suflet”

Un strop de viață #581


Mulțumirea nu va crește prin acumularea de mai multe lucruri sau prin trăirea mai multor experiențe, ci printr-o crescândă conștientizare a prezenței lui Dumnezeu și a bunătății Sale. Este un mod de a ne raporta la viață, în virtutea căruia privim întotdeauna la ceea ce este bine.

John Ortberg, „Grija pentru suflet”

Un strop de viață #579


În viața spirituală, Dumnezeu decide să ne încerce răbdarea mai întâi de toate prin încetineala Sa. El este încet; noi suntem iuți și grăbiți. Lucrul acesta ține de faptul că noi existăm pentru o vreme, iar El există din eternitate. Există un aspect măreț și copleșitor în încetineala extremă a lui Dumnezeu. Să o lăsăm să ne umbrească sufletele, dar să nu-i permitem să le neliniștească. Trebuie să așteptăm intervenția lui Dumnezeu vreme îndelungată, cu blândețe, în vânt și ploaie, în tunete și fulgere, în frig și în întuneric. Așteaptă, și El va veni. El nu vine niciodată la cei care nu așteaptă. El nu pășește pe calea lor. Când El vine, du-te cu El, dar du-te încet; rămâi puțin în urmă. Când El sporește ritmul, asigură-te că-l sporește, înainte de a-l spori și tu pe al tău. Însă când El rărește ritmul, încetinește-l și tu imediat; și să nu fii doar încet, ci și tăcut, foarte tăcut, căci El este Dumnezeu.

Frederick Faber, în „Grija pentru suflet” de John Ortberg