Etichetă: Dumnezeu

Un strop de viaţă #343


Tată iubitor, Tu ai luat iniţiativa să Te apropii de mine – deşi eu eram păcătos şi egoist – ca să mă aduci în Împărăţia Ta eternă, prin lucrarea Domnului Isus Hristos. Nu sunt capabil să sondez întreaga profunzime a dragostei Tale. Cu toate acestea, Tată, încerc să păstrez numai pentru mine bogăţiile harului Tău! Ridic ziduri de protecţie ca să ţin durerile afară şi binecuvântările înăuntru. Sunt ca o stridie care se închide în propria-i scoică, înspăimântată de ameninţările din afară. Dar Tu îmi cer să ies din carapacea mea şi să mă alătur Ţie în lucrarea dragostei Tale. Doamne, scoate-mă din carapacea mea, ca la rândul meu să mă pot apropia de o lume însingurată, descurajată şi chiar disperată. Mă rog în Numele Domnului Isus, amin.

Max Lucado, Îndrăzneşte să trăieşti

Un strop de viaţă #341


Doamne, ce şansă uimitoare ai dat vieţii mele – şansa de a schimba pentru Tine o lume cufundată în suferinţă şi disperare. Ajută-mă să văd nevoile pe care vrei Tu să le văd, să reacţionez într-un mod care Te onorează pe Tine şi să dăruiesc altora binecuvântare, slujindu-i cu bucurie prin diferitele manifestări practice ale dragostei Tale. Ajută-mă să fiu mâinile şi picioarele lui Isus, iar prin Duhul Tău dă-mi puterea şi înţelepciunea de care am nevoie pentru a împlini planul pe care mi l-ai încredinţat în generaţia mea. Mă rog în Numele Domnului Isus, amin.

Max Lucado, Îndrăzneşte să trăieşti

Un strop de viaţă #337


Creştinismul este singura speranţă pentru această lume distrusă, pentru că nu există o altă cale pentru cei frânţi să obţină cuiele de care au nevoie pentru a reconstrui.

Mai mare decât nevoia de programe şi productivitate, în această săptămână e nevoie de un Salvator şi de o rugăciune.

Dumnezeu nu-mi cere să produc – El îmi cere să mă rog.

Dumnezeu nu-mi cere să mă caţăr pe scări – El îmi cere să îngenunchez şi să renunţ.

Ann Voskamp, What Every Hard Week Ahead of You Needs

Un strop de viaţă #335


Dumnezeu, în Noul Testament, e Cel nerecunoscut, Străinul suprem, care vrea să vindece lumea de propria ei înstrăinare. Înainte de a promite oamenilor o înviere definitivă la sfârşitul timpului, El le cere să învie în viaţa de acum, adică să se comporte ca nişte oameni vii. Iar oamenii cu adevărat vii sunt cei care nu trec pe lângă Dumnezeu fără să-l recunoască. Oamenii veacului, adică ai momentului, se simt bine – şi legitimi – în postura de fiinţe cunoscătoare. Credinciosul e cineva care vrea, în plus, să fie o fiinţă re-cunoscătoare.

Andrei Pleşu, „Insensibilitatea cotidiană“ în Despre frumuseţea uitată a vieţii

Un strop de viaţă #317


Mulţumirea nu este doar o celebrare atunci când se întâmplă lucruri bune. Mulţumirea este o declaraţie a faptului că Dumnezeu este bun indiferent de ce se întâmplă.

Ann Voskamp, aholyexperience.com