Recomandări de lectură pentru 2020


Vă urez și eu un an nou fericit, și vă mulțumesc că sunteți alături de noi și la început de 2020!

Anul 2019 a fost foarte reușit pentru mine din punct de vedere al lecturilor; în plus, sunt încântată că a mai scăzut numărul cărților de pe raftul „de citit”, și de asemenea că multe dintre cele citite s-au dovedit a fi foarte bune!
Vă voi impărtăși câteva dintre cărțile care mi-au plăcut cel mai mult, un amestec de teologie și apologetică, psihologie, neurologie, ficțiune și chiar câteva cărți pentru copii.

Omul Evanghelic. O explorare a comunităţilor protestante româneşti, volum alcătuit de Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu, este o analiză binevenită a comunității evanghelice, care abundă în date istorice, sociologie, demografice, politice. Cred că, pentru a înțelege care trebuie să le fie direcția în viitor și cum pot avea impact în societate, comunitățile evanghelice trebuie să își cunoască mai întâi originile și istoria, și de aceea consider că acest volum este foarte potrivit.

Meditații la psalmi și Creștinism pur și simplu. Ca de obicei, C.S. Lewis surprinde prin modul lui inedit și profund de a vedea lucrurile. Fără pretenții de erudiție în studiul critic al textelor ebraice, în Meditații la psalmi, C.S. Lewis scrie pentru „nespecialiști” din postura de „nespecialist” (după cum el însuși recunoaște) despre greutățile și iluminările pe care le-a avut citind psalmii. Pe mine m-a făcut să mă opresc, să recitesc și să văd cu alți ochi pasaje care altfel ar fi fost prea familiare și aș fi trecut peste ele cu prea mare ușurință. Cât despre Creștinism, pur și simplu… m-am bucurat tare mult că a fost reeditată, pentru că, din punctul meu de vedere, era o carte importantă care a lipsit foarte mulți ani, deși celelalte cărți ale lui C.S. Lewis continuau să fie traduse. Creștinism, pur și simplu mi-a modelat gândirea la începutul vieții mele de credință și m-a ajutat să înțeleg – sau cel puțin, să încep să înțeleg – multe concepte complicate, așa că am redescoperit-o acum cu mare drag.

crestinism

impingeTe voi împinge, de Patrick Grey și Justin Skeesuck a fost una dintre cele mai impresionante cărți de anul acesta. Patrick și Justin au fost prieteni încă din copilărie, însă când Justin a fost diagnosticat cu o boală neuromusculară, prietenia lor a trecut la un alt nivel, iar Patrick i-a fost alături, cu un devotament impresionant, în cele mai grele momente. Și nu doar atât –  atunci cand Justin a aflat despre Camino de Santiago, un pelerinaj de peste 800 km prin Spania, și l-a întrebat pe Patrick cum ar fi să parcurgă și ei drumul acela, răspunsul imediat a lui Patrick a fost: „Te voi impinge.“ Cartea prezintă aventurile din acea călătorie și modul în care prietenia lor și călătoria le-au transformat viețile și familiile.

Băiatul care voia să-și construiască lumea, de Keith Stuart, este o poveste emoționantă f9339705-1077-42ad-bb11-2de73b4c8aff.jpgdespre un tată înstrăinat, care a uitat să iubească, să se joace, să trăiască, și băiatul său cu autism, care are nevoie să înțeleagă lumea și viața însă nu are pe nimeni care să îl ajute. Legați în mod cu totul neașteptat de un joc pe calculator, cei doi încep să se redescopere unul pe celălalt, iar în viața și familia lor încep să se petreacă minuni.

Pune-ți creierul în funcțiune este o încercare a autoarei, dr. Caroline Leaf, de a demonstra că principiile Scripturii cu privire la iertare, cultivarea unei minți sănătoase și curate care alege mulțumirea în locul amărăciunii, încrederea în Dumnezeu în locul anxietății, adevărul în locul minciunii, sunt demonstrate de știință și viceversa. Ea propune un plan practic prin care, apelând la neuroplasticitate, să ne debarasăm de tiparele toxice de gândire moștenite sau întipărite de-a lungul anilor, care ne influențează comportamentul, și să ne „înnoim mintea”.

Vorbăria nebunilor. Redobândirea artei persuasiunii creștine, de Os Guinness. Citind această carte, mi-am dat seama că suntem, însă, foarte slabi atunci când vine vorba de persuasiune – capacitatea de a sta de vorbă cu oameni care nu sunt dispuși să primească ceea ce spunem. De cele mai multe ori, persuasiunea (și veți vedea pe parcursul cărții la ce se referă aceasta, dincolo de conotația mai puțin pozitivă pe care o are conceptul de persuasiune pentru noi) ar trebui să preceadă evanghelizarea. Cartea este o pledoarie deosebit de interesantă pentru apologetică și evanghelizare ca instrumente care, în vremurile și în societatea noastră, trebuie să lucreze împreună – nu separat, sau folosind una în detrimentul celeilalte.

 

Grit. Puterea pasiunii și a perseverenței, de Angela Duckworth. De multe ori, suntem tentați să punem succesul pe seama talentului, ceva înnăscut, absolvindu-ne astfel de responsabilitatea propriului nostru efort. Autoarea demonstrează, cu exemple concrete, că secretul succesului este o combinație de pasiune și perseverență. Este o carte care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să îmi doresc să mă dezvolt mai mult, să fiu din ce în ce mai bună în tot ce fac și să folosesc eșecurile ca trepte spre creștere, și de aceea v-o și recomand, pentru că, cu siguranță, vă va motiva și inspira.

Torben Kuhlmann și șoriceii lui cutezători – Deși aveam de mult timp în bibliotecă toate cele trei cărți, Lindbergh. Povestea unui şoricel zburător, Armstrong. Călătoria fantastică a unui șoricel pe Lună și Edison. Misterul comorii dispărute, recent am reușit să le și citesc. Deși sunt cărți pentru copii, cu siguranță că poveștile și mai ales ilustrațiile cu totul deosebite, vă vor înduioșa.

The Brain’s Way of Healing. Stories of Remarkable Recoveries and Discoveries și healingReaching Down the Rabbit Hole: A Renowned Neurologist Explains the Mystery and Drama of Brain Disease – dacă sunteți pasionați de tainele creierului, vă recomand aceste două cărți, diferite ca stil, însă deosebit de fascinante. The Brain’s Way of Healing este scrisă mai riguros, și prezintă o serie de cazuri miraculoase de recuperare din boli precum Parkinson, scleroză multiplă, tulburări de învățare, dar și noi descoperiri cu privire la neuroplasticitate și motive de speranță pentru cei diagnosticați cu autism sau Alzheimer. Reaching Down the Rabbit Hole are un stil mai alert, aproape ca de film, ținându-te în suspans să vezi ce se mai întâmplă în cazurile rare și extrem de ciudate de boli neurologice prezentate.

God is in the manger este o culegere de meditații pentru Advent, Crăciun și Anul nou, despre patru teme importante și relevante nu doar pentru perioada săbătorilor: așteptare, mister, întrupare, răscumpărare. Ceea ce face acest volum și mai prețios este că adună reflecțiile unui om aflat într-o închisoare nazistă, departe de cei dragi și de orice alteva care, pentru noi, dă farmec sărbătorilor. Dacă vă place să marcați zilele de Advent citind devoționale, vă recomand cu căldură acest volum, în stilul inconfundabil, riguros și profund, al lui Dietrich Bonhoeffer, din paginile căruia veți găsi traduceri și pe blogul nostru sub titlul Dumnezeu este în iesle.

Excludere și îmbrățișare, de Miroslav Volf explică semnificația crucii pentru societatea multiculturală, multietnică și complexă în care trăim azi și ridică întrebări pe care teologii evanghelici rar le abordează. Cartea prezintă atât profunda frământare intelectuală a lui Volf (el însuși fiind martorul conflictelor interetnice din fosta Iugoslavie) – încercarea de a găsi drumul prin tensiunea dintre mesajul crucii și lumea violenței – cât și parcursul său spiritual, în care, ca orice creștin care locuiește într-o lume a nedreptății, a asupririi și a violenței, încearcă să rămână credincios relatărilor Evangheliei și cerințelor lui Hristos, în același timp continuând să lupte pentru adevăr, dreptate și pace.

Nebunie și vindecare. Barbara K. Lipska, neurocercetătoare specializată în fiziologia

nebuniebolilor mintale, a fost diagnosticată cu metastaze la creier provocate de un cancer de piele. În câteva luni, lobul ei frontal — sediul gândirii — a început să-și reducă masiv funcționarea, iar simptomele, foarte asemănatoare cu ale demenței și schizofreniei, au făcut-o aproape de nerecunoscut pentru familie și pentru colegi. Ceea ce face povestea supraviețuirii ei deosebită este modul în care a știut să își analizeze propria boală, folosindu-se de cunoștințele pe care le avea ca neurocercetător – un privilegiu pe care nu mulți îl au – aducând astfel bolile neurologice mai aproape de noi și ajutându-ne să le înțelegem mai bine și să le privim cu empatie.

Un băiat numit Crăciun și Fetița care a salvat Crăciunul

craciun

Matt Haig este un autor care m-a surprins plăcut prin cărțile sale de ficțiune, Umanii și Cum să oprești timpul, dar și cele de non-ficțiune bazate pe experiența sa cu depresia și anxietatea, Câteva motive să iubești viața și Gânduri de pe o planetă nervoasă. Și iată că nici cărțile sale „de Crăciun” nu au făcut excepție, fiind presărate cu umor și momente emoționante – și evident, cu reni, elfi și spiriduși.

Sperăm că listele noastre vi se vor părea utile și că vă veți putea inspira din ele. De asemenea, ne puteți lăsa, pe blog sau pe pagina noastră de Facebook, propriile voastre recomandări de lectură 🙂

Dumnezeu este în iesle – 1 ianuarie


Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Această zicală, răspândită sub o formă sau alta în diverse culturi, nu vine din înțelepciunea lumească, ci denotă chiar o perspectivă creștină. La începutul unui nou an, mulți oameni nu au nimic altceva de făcut decât o listă cu obiceiuri rele pe care vor să le schimbe de acum încolo – câți „de acum înainte” nu s-au spus până acum!? Ei încep cu intenții bune, dar sunt blocați în mijlocul păgânismului lor. Ei cred că o intenție bună înseamnă deja un început nou, ei cred că pot începe, pe cont propriu, orice își doresc. Dar aceasta este o iluzie păguboasă: doar Dumnezeu poate aduce un nou început – însă atunci când El dorește asta, nu când vor oamenii. De aceea, ei nu pot crea singuri un nou început, pot doar să se roage pentru unul.

Când oamenii sunt pe cont propriu și trăiesc prin propriile mijloace, ei trăiesc doar în trecut, în vechile obiceiuri. Doar acolo unde este Dumnezeu, există și un nou început. Nu-I putem porunci lui Dumnezeu să îl ofere. Ne putem ruga doar atunci când înțelegem că nu putem face nimic, că ne-am atins limitele, că altcineva trebuie să creeze acel nou început.

Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:16-17

Dumnezeu este în iesle #31


Dumnezeu poate și va transforma răul în bine – chiar și cel mai mare rău posibil. Pentru acest scop, el are nevoie de oameni care să folosească toate lucrurile spre bine. Dumnezeu poate să ne dea toată puterea de care avem nevoie pentru a ne ajuta să rezistăm la vreme de necaz. Însă nu ne-o va da niciodată în avans, pentru ca noi să nu ne bizuim pe noi înșine, ci doar pe El. O astfel de credință poate alina orice temeri cu privire la viitor. Chiar și greșelile și neajunsurile noastre sunt transformate spre bine, iar pentru Dumnezeu nu e mai greu să le transforme pe acestea, decât pe presupusele noastre fapte bune. Dumnezeu așteaptă acțiuni responsabile și răspunde rugăciunilor sincere.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Romani 8:28-30

Dumnezeu este în iesle #30


Când Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, prin harul Său, El a luat asupra Sa în mod real natura noastră, ființa noastră, pe noi înșine. Acesta a fost sfatul etern al Dumnezeului triunic. Acum, noi suntem în El. Unde este El, suntem și noi, în întruparea Sa, pe cruce, în învierea Sa. Noi Îi aparținem Lui pentru că noi suntem în El. De aceea Scripturile ne numesc pe noi Trupul lui Hristos.

În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale după planul pe care-l alcătuise în Sine Însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voiei Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos. Efeseni 1:8-12

Dumnezeu este în iesle #29


Părintele veșniciilor – cum poate fi acesta numele unui copil? Pentru că în acest copil ne este revelată dragostea eternă, de tată, a lui Dumnezeu, iar acest copil aduce pe pământ dragostea Tatălui. Așa că Fiul este una cu Tatăl, și oricine Îl vede pe Fiul, Îl vede pe Tatăl. Acest Fiu nu dorește nimic pentru Sine, ci este un Fiu ascultător al Tatălui Său. Născut într-o lume guvernată de timp, El aduce eternitatea pe pământ. Mergeți, căutați-L, și Îl veți găsi într-o iesle pe Tatăl ceresc care a devenit aici chiar Tatăl vostru drag.

Prinț al păcii – acolo unde Dumnezeu vine în dragoste către ființele umane și le unește cu El însuși, acolo este pace între Dumnezeu și oameni, și pace între oameni. Vă este teamă de mânia lui Dumnezeu? Atunci mergeți la pruncul din iesle și primiți acolo pacea lui Dumnezeu. Sunteți în conflict cu fratele sau sora voastră? Veniți și vedeți cum Dumnezeu, din dragoste curată, a devenit fratele nostru și vrea să ne împace unul cu celălalt. În lume domnește puterea. Însă acest copil este Prințul păcii. Unde este El, domnește pacea.

În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” Marcu 4:35-41