Astăzi vom face cunoștință cu o femeie din istoria Bisericii apusene care a fost călugăriță, reformatoare în cadrul ordinului ei și care poartă un titlu foarte rar, acordat doar celor care au avut o contribuție semnificativă la teologia, doctrina și practica creștină – acela de Doctor al Bisericii. Este vorba de Teresa de Ávila, iar astăzi vă aducem în atenție cartea sa intitulată Castelul interior. Desăvârșirea spirituală sau cele șapte etape ale unirii sufletului cu Dumnezeu, una dintre cele mai importante lucrări ale misticii apusene. ((în seria Părinții Bisericii, într-o secțiune dedicată unor femei speciale din istoria creștinismului, puteți descoperi și pe o altă sfântă ce poartă acest rar titlu de Doctor al Bisericii, și anume Hildegard von Bingen)
Continuă lectura „„Castelul interior” de Teresa de Ávila”Etichetă: contemplarea divinității
Un strop de viață #521
Studiul caracteristic creștinului este Dumnezeirea. Cea mai avansată știință, cea mai elevată speculație, cea mai grandioasă filozofie care ar putea captiva atenția unui copil al lui Dumnezeu este Numele, natura, Persoana, faptele și existența Dumnezeului minunat pe care-L numește Tatăl său. Există în contemplarea divinității ceva extrem de folositor minții. Este un subiect atât de vast, încât toate gândurile noastre se pierd în imensitatea lui, și atât de profund încât mândria noastră se îneacă în infinitatea sa. Alte subiecte le putem înțelege și aborda; ele generează un anume sentiment de automulțumire și astfel continuăm să mergem pe calea aleasă de noi cu gândul că „iată, sunt înțelept”. Dar când vine vorba de știința supremă, constatăm că firul nostru cu plumb nu-i poate sonda profunzimea, că ochii noștri de vultur nu-i pot vedea înălțimea, ne întoarcem la gândul că „sunt de ieri și nu știu nimic”.
Charles Haddon Spurgeon, citat de Ravi Zacharias în „De ce Isus?”
