Etichetă: capacitatea de a ne minuna

Un strop de viață #521


Studiul caracteristic creștinului este Dumnezeirea. Cea mai avansată știință, cea mai elevată speculație, cea mai grandioasă filozofie care ar putea captiva atenția unui copil al lui Dumnezeu este Numele, natura, Persoana, faptele și existența Dumnezeului minunat pe care-L numește Tatăl său. Există în contemplarea divinității ceva extrem de folositor minții. Este un subiect atât de vast, încât toate gândurile noastre se pierd în imensitatea lui, și atât de profund încât mândria noastră se îneacă în infinitatea sa. Alte subiecte le putem înțelege și aborda; ele generează un anume sentiment de automulțumire și astfel continuăm să mergem pe calea aleasă de noi cu gândul că „iată, sunt înțelept”. Dar când vine vorba de știința supremă, constatăm că firul nostru cu plumb nu-i poate sonda profunzimea, că ochii noștri de vultur nu-i pot vedea înălțimea, ne întoarcem la gândul că „sunt de ieri și nu știu nimic”.

Charles Haddon Spurgeon, citat de Ravi Zacharias în „De ce Isus?”

Un strop de viață #465


Teologia Scripturii nu este o teologie a fricii. Mesajul hristic e, dimpotrivă, dătător de curaj şi de calm lăuntric, chiar dacă se referă neîncetat şi la pericolele sau costurile cu care are a se confrunta cel pornit pe calea Împărăţiei.

Isus spune în repetate rânduri: „Îndrăzniţi“, „Nu vă temeţi“, „Bucuraţi-vă“. Iar ca o încununare, avem textul din 1 Timotei 1:7: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte înţeleaptă.“

Începutul înţelepciunii e, aşadar, „frica de Domnul”, dacă „frica” înseamnă facultatea de a te minuna, de a te lăsa copleşit de mister, de farmecul devastator, feroce şi irezistibil al lumii de dincolo de lume şi al timpului de dincolo de timp. În acest sens, şi numai în acest sens, „frica de Domnul” este condiţia supremă a receptivităţii faţă de mesajul Lui.

Andrei Pleșu, Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste

Un strop de viață #370


Mirarea este cel mai bine resimţită în contextul recunoştinţei. Mărimea avuţiei nu schimbă calitatea dispoziţiei sufleteşti, ci multiplică doar posibilităţile de exprimare a acelei dispoziţii mintale şi sufleteşti. Iată de ce recunoştinţa nu se obţine prin comparaţia cu ceilalţi, ci trebuie exprimată în fiecare situaţie particulară. Bogat sau sărac, recunoştinţa te poate ajuta să treci peste o mulţime de lucruri şi inima îţi va rămâne mereu plină de mirare.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

Un strop de viață #364


Îl învinovăţim fără teamă pe Dumnezeu pentru un lucru pe care l-am pierdut noi în timp ce se afla în grija noastră, deşi am fost preveniţi să lăsăm acel lucru în grija Lui. Mirarea este unul din acele bunuri care necesită o pază permanentă şi o mânuire înţeleaptă

Dar înstrăinarea noastră de miracolul vieţii este generată de faptul că nu îl căutăm unde trebuie. Dumnezeu nu l-a aşezat niciodată în unele din locurile ori activităţile unde ne place nouă să-l căutăm. Oricât am căuta împlinirea şi miracolul în acele locuri, vom sfârşi de fiecare dată dezamăgiţi şi îndureraţi.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea

 

Un strop de viață #362


Poruncile lui Dumnezeu au rolul să protejeze adevăratul rost al vieţii, şi nu invers. Dacă ţinem cont de acest adevăr în viaţa noastră, nu ne vom pierde niciodată capacitatea de a ne mira.

Ravi Zacharias, Redescoperă mirarea