Advent în Narnia #10 – A deveni ca niște copii


Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. Matei 18:2-3

Dacă nu putem deveni ca niște copii în perioada de Advent, s-ar putea să nu existe speranță pentru noi! Adventul este una dintre perioadele din an când adulții au permisiunea să se „joace”: decorându-ne casele, purtând haine colorate sau zbanghii și retrăindu-ne tradițiile de sărbătoare din copilărie. Chiar dacă sărbătorile din copilăria noastră au fost nefericite, există multe căi de a avea credința unui copil în perioada de Advent. Coronițele de Advent, luminițele, brazii de Crăciun, seturile cu scena Nașterii Domnului, coacerea biscuiților sau schimburile de cadouri cu expeditor secret sunt ocazii în care copilul din noi poate reînvăța povestea nașterii lui Hristos prin joc și imaginație.

Soțul meu și cu mine nu avem copii și am știut că Crăciunul nu va fi la fel de distractiv dacă nu ne vom crea propriile tradiții speciale. Am început să colecționez ornamente pentru un Copac al lui Isai. Copacul lui Isai este o ramură golașă de care se atârnă simboluri ale poveștilor din Vechiul Testament, creându-se astfel un fel de arbore genealogic al Mariei, al lui Iosif și al Copilului Hristos – un predecesor al bradului de Crăciun. Numele își are originea în cartea Isaia 11:1: Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Un Copac al lui Isai mă ajută să am o parte de o experiență mai profundă în perioada de Advent prin joc și Scriptură. În fiecare zi citesc un pasaj care îmi amintește de lunga istorie a mântuirii care a dus la nașterea lui Isus și atârn un ornament micuț, cum ar fi un glob (Creația), o fântână (Agar în deșert) sau o balenă (Iona).

Parafrazând Prima Epistolă a apostolului Pavel către Corinteni, C.S. Lewis a scris într-un eseu: „Când am devenit bărbat am pus deoparte lucrurile coplărești, inclusiv frica de caracterul copilăros și dorința de a fi ca un om mare.” Cronicile din Narnia și perioada de Advent sunt ocazii pentru ca adulții – inclusiv adulții fără copii – să întâlnească credința, pe Dumenzeu și istoria mântuirii în Hristos prin ochi de copil, fie că este prin șifonierul magic și animalele vorbitoare din Narnia, o scenetă de Crăciun, un set cu scena Nașterii sau un Copac al lui Isai.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)

Advent în Narnia #9 – Profesorul


Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!

Marcu 9:24b

C.S. Lewis a știut că cea mai mare problemă pe care aveau să o pună cărțile sale despre Narnia va fi să-i convingă pe cititori că un tărâm fantastic avea ceva să le spună despre creștinism. Baghetele magice, faunii, animalele vorbitoare și driadele nu sunt biblice, dar ne pot surprinde prin faptul că ne pot face să vedem evanghelia într-o lumină nouă. Când pășim în Narnia, așa cum spunea Rowan Williams, intrăm „într-o lume nefamiliară în care redescoperim ce-ar putea însemna să întâlnim sacrul fără caracterul rânced al prejudecăților religioase, așa cum apar ele în cultura noastră”. Imaginile și personajele ciudate și fantastice ne pot face să fim mai atenți la puterea și însemnătatea narațiunii creștine, pentru că imaginația și emoțiile noastre sunt angajate într-un mod proaspăt.

În romanul Șifonierul, leul și vrăjitoarea, copiii Pevensie ne reprezintă pe noi și modurile în care putem experimenta Narnia (sau creștinismul) ca cititori. Lucy intră cu toată inima. Peter și Susan se luptă să creadă. Edmund știe că există ceva acolo, dar este prea temător și absorbit de sine ca să recunoască și să intre cu totul (până mai târziu).

Frații mai mari își fac griji cu privire la Lucy și decid să vorbească cu profesorul care deține casa în care locuiesc ei. Ce pot să facă cu privire la sora lor mai mică? A înnebunit? (Ei nu știu, și dacă nu ai citit Nepotul magicianului, primul volum al seriei Cronicilor din Narnia, s-ar putea să nu știi nici tu, dar profesorul fusese el însuși în Narnia.) Cu blândețe, dar foarte clar, el le pune întrebări lui Susan și lui Peter despre motivele pentru care nu o cred ei pe sora lor. De ce sunt ei atașați de niște definiții atât de înguste ale realității?

Perioada de Advent este un moment în care pășim într-o lume a imaginației și a mirării. Este ușor să ai o atitudine cinică față de sărbători, dar dacă ne permitem să simțim o bucurie profundă sau să ne lăsăm imaginația să zburde cu mirare în minunăția acestui sezon, s-ar putea să fim surprinși să ne vedem pe noi și lumea lui Dumnezeu într-un mod diferit.

Dumnezeu S-a născut printre noi pentru a face din ceea ce ne poate părea obișnuit sau chiar grosolan (trupurile noastre, sărăcia, o masă împărțită cu alții, suferința, moartea) lucruri sfinte și cu putere de transformare. Asta poate suna ciudat sau nebunesc. La fel sună și o naștere din fecioară, îngerii sau magii! Se poate să fie nevoie de imaginație pentru a intra în realitatea lui Dumnezeu și pentru a experimenta perioada Crăciunului nu ca pe o distracție copilărească prostească, ci ca pe o perspectivă nouă asupra credinței și a împărăției lui Dumnezeu.

(După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp)