Un strop de viață în preajma Paștelui – Pagina 12

Apoftegmele Părinților pustiei #29

Fericita Synkletike a spus:„Așa cum nu-I e cu putință corabiei să se țină fără cuie, tot așa nu e cu putință să te mântuiești fără smerenia inimii.”

Apa* Hyperichios a spus: „Aseamănă-te vameșului ca să nu fii osândit cu fariseul. Alege-ți blândețea lui Moise ca să-ți preface inima din stâncă în izvoare de apă.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #28

Amma* Synkletike spune că marea e și plină de fiare, și liniștită. Călugării par să navigheze pe o mare liniștită,, pe când mirenii, pe una plină de primejdii. Cei dintâi navighează ziua, conduși de soarele dreptății, pe când ceilalți noaptea, mânați de neștiință. Se întâmplă totuși adesea ca, cerând ajutor și veghind în furtună și primejdie, mireanul să-și salveze copaia, iar călugării să naufragieze din neglujență chiar și pe o mare liniștită, abandonând cârma dreptății. „cee ace stă în picioare, să luăm seama să nu cadă. Se întâmplă ca mirenii să strige la Domnul ca să-I scape din furtuna cea primejdioasă pentru că veghează, pe când noi, pe calm, din nepurtare de grijă, să ne scufundăm. ”

* Amma = maică duhovnicească; Corespondentul feminin al lui „Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”

Apoftegmele Părinților pustiei #27

Apa* Theodoros din Henaton a spus: „Dacă Dumnezeu ne-ar pune la socoteală nepăsarea față de rugăciune și înrobirile care ni se întâmplă în timp ce psalmodiem, n-am mai putea să ne mântuim.”

Apa* Theona a spus: „Din pricina felului în care inima noastră se rătăcește în contemplarea lui Dumnezeu, suntem robiți de patimile trupului.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #26

Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Zi-mi o vorbă. Cum o să mă mântuiesc?” Bătrânul i-a răspuns: „Să lucrăm puțin câte puțin, cu grijă, și o să ne mântuim.”

Apa Salonis* a zis: „Dacă omul nu-și spune în inima lui: „Sunt singur cu Dumnezeu”, nu găsește odihnă în lume.”

Apa Evagrios* a spus: „Adu-ți aminte în toată vremea de plecarea din trup și nu uita de pedeapsa veșnică și atunci păcatul nu va sălășlui în sufletul tău.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #25

Unul dintre bătrâni a spus că, pe vremuri, se adunau și vorbeau despre folosul duhovnicesc și deveneau o singură voce și se ridicau spre cer. Dar acum, când ne strângem laolaltă, o facem ca să ne vorbim de rău și fiecare continuă să-l tragă în adânc pe aproapele lui.

Dacă omul lăuntric este cucernic, atunci îi stă în putere să-l păzească pe cel din afară. Dacă nu se întâmplă astfel, să ne ferim limba de tot răul cu toată puterea.

El a mai spus: „Este nevoie de lucrare duhovnicească, căci pentru o aceasta am venit noi aici. Iar cel care dă învățătură doar din gură, fără să împlinească lucrarea, este în primejdie.”