Părinții Bisericii – Pagina 5

Apoftegmele Părinților pustiei #23

Un bătrân a spus: „Scris este: „Cel drept se va înălța ca un finic” (Ps 91:13), iar vorba aceasta arată înălțimea faptelor bune și dulceața lor. După cum e o singură inimă în finic, iar aceea este albă, tot așa și dreptul stă cu o singură inimă înaintea lui Dumnezeu, privind numai la sine: acolo are lumina credinței, căci toată lucrarea dreptului este în inima lui. Iar spinii care înțeapă sunt luptele împotriva diavolului .

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #22

Părinții noștri au spus: „Se cuvine ca fiecare să se învinovățească pe sine de păcatul aproapelui său ca să se roage pentru el până când se întoarce la Dumnezeu, să sufere cu el și să se și bucure cu el când cesta încetează să mai sufere.” De vreme ce toți oamenii sunt un singur trup și un singur suflet, e ca și cum s-ar strâmtora fiecare ca nu cumva să ajungă la un moment dat la strântoare. Căci este scris: „Suntem un singur trup în Hristos.” Și de asemenea: „Mulțimea credincioșilor era o inimă și un suflet. Iar dragostea bisericii dovedește aceasta.

Apoftegmele Părinților pustiei #21

Apa* Moise se lupta odată cu păcatul la Petra și era atât de chinuit, încât nu putea să mai îndure și să stea în chilia lui. S-a dus și i-a zis lui apaI Isidoros, iar bătrânul l-a rugat să se întoarcă în chilie, însă el nu voia și i-a zis: „Nu pot, părinte.” Atunci brătrânul l-a luat și s-a dus cu el sus pe acoperiș, zicându-i: „Uită-te spre apus.” El s-a uitat și a văzut o mulțime de demoni tulburați și zavistnici de parcă se luptau. Apoi apa Isidoros i-a zis: „Uită-te spre răsărit.” El s-a uitat și a văzut mulțimi fără număr de făpturi în slavă. Iar apa Isidoros i-a spus: „Aceștia sunt cei trimiși de Dumnezeu sfinților ca să îi ajute. Iar cei aflați spre apus sunt cei care luptă cu noi. Dar sunt foarte mulți cei împreună cu noi.” În felul acesta, apa Moise i-a mulțumit lui Dumnezeu, a prins la inimă și s-a întors în chilia lui.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #20

Un frate îl roagă pe un bătrân să îi arate o cale practică pe care, urmând-o, să dobândească toate virtuțile, iar bătrânul îi răspunde: dacă poți îndura când ești batjocorit, acest lucru e mai important decât orice virtute.

Un bătrân a fost întrebat: „Cum sunt cei care zic: Vedem chip de îngeri?” Bătrânul le-a răspuns: „Mult mai binecuvântat e acela care-și va vedea singur păcatele în toată vremea.”

Apoftegmele Părinților pustiei #19

Au venit odată la apa* Achillas trei bătrâni. unul dintre ei avea un renume rău. Unul dintre ei a zis bătrânului:„Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „N-am vreme.” Celălalt, care avea nume rău, i-a zis: „Fă-mi o plasă, să am ceva din mâinile tale.” El a răspuns: „O să-ți fac una”. Atunci, cei doi bătrâni l-au întrebat deoparte: „Cum vine asta? Noi te-am rugat să ne faci și tu nu ai vrut, dar acestuia i-ai spus: „O să-ți fac.” Bătrânul le-a zis: „Eu v-am spus că n-o să v-o fac și nu v-ați întristat că nu am vreme. Acesta însă, dacă nu i-o fac, o să spună: „A auzit de păcatul meu și nu a vrut să-mi facă.” Și o să rupă îndată legătura cu noi. Așa însă i-am înviorat sufletul, ca unul ca ăsta să nu fie copleșit de întristare.”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.