Un strop de viaţă #11


[…] pot să confer vieţii mele cotidiene un caracter sacramental, adică să am sacrul mereu în minte. Cu alte cuvinte, atenţia să-mi rămână întotdeauna trează, respectiv mintea să-mi fie neobosit plină de prezenţa lui Dumnezeu în lume. Nu-mi doresc să evadez din lumea naturală asemenea gnosticilor, a pustnicilor ori a fundamentaliştilor care întorc spatele „lumescului“. Nici nu contest ordinea supranaturalului căzând în eroarea reducţioniştilor. Îmi propun, mai degrabă, să reunesc cele două dimensiuni, să readuc viaţa în întregul pe care l-a avut de la început Dumnezeu în gând.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

Un strop de viaţă #10


Îngenunchem, doar pentru a descoperi că ne ridicăm mai înalţi, pentru că lauda nu micşorează, ci împlineşte fiinţa, statornicind locul nostru adevărat în univers şi, de asemenea, pe al lui Dumnezeu.

Philip Yancey, „Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?”

 

Un strop de viaţă #9


Când eşti cu adevărat pus deoparte pentru Hristos, oamenii nu se uită la stilul tău de viaţă şi văd un set de reguli demodate pe care trebuie să le urmezi. Mai degrabă, ei privesc la stilul tău de viaţă şi-L văd pe Isus – viaţa Lui, puritatea Lui şi sfinţenia Lui, bucuria Lui, lepădarea Lui de Sine şi dragostea Lui. Când eşti cu adevărat pus deoparte, nu te plângi şi nu te vaiţi în sinea ta pentru că ratezi toate plăcerile superficiale şi păcătoase ale acestei lumi sau nu cauţi încontinuu metode subtile de a face compromisuri. Şi asta pentru că ai descoperit o mult mai măreaţă, adâncă şi infinit mai satisfăcătoare sursă de împlinire decât orice ţi-ar putea oferi lumea aceasta. Inima ta răspunde cu sinceritate ca un ecou la cuvintele psalmistului care spune „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta“ (Psalmul 16:11) şi „…mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte“ (Psalmul 84:10).

Când eşti cu adevărat pus deoparte, nu mai ai nevoie să te bazezi pe reguli auto-impuse pentru a trăi o viaţă dedicată lui Dumnezeu. Ci, mai degrabă, devine cea mai mare bucurie şi desfătare a inimii tale faptul de a-ţi oferi viaţa Lui şi de a-i permite Duhului Său să te modeleze într-un vas pur şi sfânt, pus deoparte pentru scopurile Sale. Când eşti cu adevărat pus deoparte, îţi pierzi toată dorinţa pentru lucrurile lumeşti şi îţi doreşti mai mult din El. Aşa cum spune un vechi imn într-un mod foarte frumos: „lucrurile acestui pământ vor păli în mod straniu în lumina slavei şi harului Său“.

Leslie Ludy, Self-Righteousness vs. True Set-Apartness, postată pe blogul ei, luni, 5 mai 2014

Vezi şi postarea de aici.

Un strop de viaţă #8


Noi nu luptăm cu puterile întunericului aşa cum ar trebui… şi totuşi este ceva în noi care tânjeşte după sfinţenie. Scânteia divină pe care o purtăm în noi nu poate fi mulţumită până când nu a ars păcatul. Tu ai găsit plăcere în a ne înviora prin harul Tău şi în a ne face copii ai Tăi; şi nimic niciodată nu va mulţumi sufletele noastre până când nu vom fi pe deplin predaţi în slujba Ta.

Charles Haddon Spurgeon, în C. H. Spurgeon, predicatorul poporului

Un strop de viaţă #7


Noi venim la casa lui Dumnezeu şi spunem: „Domnul este în templul Lui cel sfânt. Să îngenunchem cu toţii înaintea Lui“. Foarte frumos. Cred că, din când în când, e frumos să se înceapă serviciul divin aşa. Dar dacă, intrând în biroul tău luni dimineaţa la ora 9, nu poţi spune: „Domnul este în biroul meu, toată lumea să tacă înaintea Lui“, atunci înseamnă că nu te închini Domnului duminica. Dacă nu te poţi închina Lui luni, înseamnă că nu te-ai închinat Lui nici duminică. Dacă nu te închini Lui sâmbăta, nu eşti într-o formă foarte bună pentru a te închina Lui duminica.

A.W. Tozer, citat din The Chief End of Man compilat de James L. Snyder în Închinare şi distracţie

Vezi şi postarea de aici.