Voinţa omului este liberă, pentru că Dumnezeu este suveran. Un Dumnezeu care nu ar fi suveran nu ar putea acorda libertate morală creaturilor Sale. I-ar fi teamă să o facă. Noi toţi trebuie să alegem dacă vom asculta de Evanghelie sau dacă îi vom întoarce spatele cu necredinţă şi-i vom respinge autoritatea. Alegerea este a noastră, dar consecinţele ei au fost deja stabilite prin voia suverană a lui Dumnezeu şi, în cazul acesta, nu există drept de apel.
A.W. Tozer, Cunoaşterea Celui Preasfânt
Recunoştinţa este abilitatea de a experimenta viaţa ca pe un dar. Ea ne oferă posibiliatea de a experimenta uimirea, bucuria şi smerenia. Ea ne face inimile generoase. Ea ne eliberează din închisoarea egocentrismului. Fără recunoştinţă, vieţile noastre degenerează în invidie, frustrare şi nemulţumiri, şi ca atare nu mai ştim să apreciem ceea ce avem şi începem să ne dorim să avem tot mai mult.
John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie
Astăzi vă propun o biografie a unui misionar creştin. Este vorba despre biografia lui Jim Elliot, scrisă de soţia lui, Elisabeth Elliot, ce poartă titlul Umbra Celui Atotputernic. Viaţa şi testamentul lui Jim Elliot. El a fost primul ei soţ, un misionar martir, a cărui viaţă autoarea o reconstituie din relatările bunicilor, din scrisori, pagini de jurnal şi desigur, propriile sale amintiri, începând cu copilăria lui şi până la moartea lui.
Jim Elliot s-a născut pe Continuă lectura „„Umbra Celui Atotputernic“ de Elisabeth Elliot”
Excesul de confort este letal. Dumnezeu ne face nenumărate promisiuni, dar să însemne oare aceste promisiuni că nu ni se va întâmpla niciun rău? Dimpotrivă! Însă omul nu poate să stea fără să facă nimic. Promisiunea lui Dumnezeu este că nimic nu te poate despărţi de dragostea Sa. Poate vei suferi. Poate vei fi rănit. Poate vei muri. Oricum, în cele din urmă, vom muri cu toţii. Isus le-a promis trei lucruri celor care Îl vor urma: că vor fi extrem de fericiţi, că nu se vor teme de nimic şi că vor avea întotdeauna necazuri. Problema este că cei mai mulţi dintre noi îşi închipuie că două din trei sunt suficiente.
John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie
De ce nu te învaţă nimeni că timpul este o pocnitură din degete şi o clipeală a ochilor şi că nu trebuie să laşi niciun moment să treacă pe lângă tine fără să-l observi cu bucurie şi extaz, şi astfel să nu pierzi nici măcar un moment din curentul său iute şi ameţitor?
Vestea bună este, totuşi, că, în lumina veşniciei, fiecare zi pe care o trăim, fiecare faptă făcută cu dragoste, se transformă dintr-un bine potenţial într-un bine realizat şi nu se va pierde niciodată, ci va dăinui toată veşnicia.
Zilele trec încet, însă anii trec repede. Viaţa nu are buton de derulare înapoi.
John Ortberg, Când se încheie jocul, totul se întoarce în cutie
CARTEA E O VIAȚĂ 