Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Părinții Bisericii: Isaac Sirul

Astăzi vom face cunoștință cu un sfânt care nu se află pe lista „oficială” a Părinților Bisericii, însă a avut o influență semnificativă, mai ales în cadrul unei ramuri a Bisericii pe care nu am explorat-o până acum în această serie: creștinismul sirian.

Isaac Sirul, cunoscut și drept Isaac din Ninive sau Isaac al Qatarului (c. 613 – c. 700) a fost cel de-al șaptelea episcop al Bisericii Asiriene a Răsăritului (separată de restul bisericii după Conciliul de la Efes din 431) și teolog creștin sirian cunoscut în special pentru scrierile sale referitoare la ascetismul creștin. S-a născut în regiunea Beth Qatraye din Arabia de Est, a intrat de tânăr într-o mănăstire și s-a dedicat unei vieți ascetice și studiului asiduu al textelor religioase din biblioteca mănăstirii. A devenit episcop de Ninive, însă a renunțat la această funcție după doar câteva luni, trăind în pustietate și continuându-și studiul și traiul ascetic.
„Isaac Sirul a fost un ascet, un sihastru care s-a nevoit în munte, dar scrierile sale au un domeniu de aplicare universal. Ele nu sunt adresate doar pustiei, ci și orașului, nu doar monahilor, ci tuturor celor botezați. El vorbește despre teme relevante pentru fiecare creștin, cu o vivacitate pătrunzătoare: despre pocăință și smerenie, despre rugăciune și multele sale forme, despre însingurare și comuniune, despre tăcere, minune și extaz. Două lucruri marchează teologia sa duhovnicească mai presus de orice: simțirea lui Dumnezeu ca taină vie și evlavia sa fierbinte față de Mântuitorul Hristos.”, scrie episcopul și teologul Kallistos Ware despre acesta (În prefața cărții Lumea duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul).

Continuă lectura

Apoftegmele Părinților pustiei #23

Un bătrân a spus: „Scris este: „Cel drept se va înălța ca un finic” (Ps 91:13), iar vorba aceasta arată înălțimea faptelor bune și dulceața lor. După cum e o singură inimă în finic, iar aceea este albă, tot așa și dreptul stă cu o singură inimă înaintea lui Dumnezeu, privind numai la sine: acolo are lumina credinței, căci toată lucrarea dreptului este în inima lui. Iar spinii care înțeapă sunt luptele împotriva diavolului .

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #22

Părinții noștri au spus: „Se cuvine ca fiecare să se învinovățească pe sine de păcatul aproapelui său ca să se roage pentru el până când se întoarce la Dumnezeu, să sufere cu el și să se și bucure cu el când cesta încetează să mai sufere.” De vreme ce toți oamenii sunt un singur trup și un singur suflet, e ca și cum s-ar strâmtora fiecare ca nu cumva să ajungă la un moment dat la strântoare. Căci este scris: „Suntem un singur trup în Hristos.” Și de asemenea: „Mulțimea credincioșilor era o inimă și un suflet. Iar dragostea bisericii dovedește aceasta.

Apoftegmele Părinților pustiei #21

Apa* Moise se lupta odată cu păcatul la Petra și era atât de chinuit, încât nu putea să mai îndure și să stea în chilia lui. S-a dus și i-a zis lui apaI Isidoros, iar bătrânul l-a rugat să se întoarcă în chilie, însă el nu voia și i-a zis: „Nu pot, părinte.” Atunci brătrânul l-a luat și s-a dus cu el sus pe acoperiș, zicându-i: „Uită-te spre apus.” El s-a uitat și a văzut o mulțime de demoni tulburați și zavistnici de parcă se luptau. Apoi apa Isidoros i-a zis: „Uită-te spre răsărit.” El s-a uitat și a văzut mulțimi fără număr de făpturi în slavă. Iar apa Isidoros i-a spus: „Aceștia sunt cei trimiși de Dumnezeu sfinților ca să îi ajute. Iar cei aflați spre apus sunt cei care luptă cu noi. Dar sunt foarte mulți cei împreună cu noi.” În felul acesta, apa Moise i-a mulțumit lui Dumnezeu, a prins la inimă și s-a întors în chilia lui.

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #20

Un frate îl roagă pe un bătrân să îi arate o cale practică pe care, urmând-o, să dobândească toate virtuțile, iar bătrânul îi răspunde: dacă poți îndura când ești batjocorit, acest lucru e mai important decât orice virtute.

Un bătrân a fost întrebat: „Cum sunt cei care zic: Vedem chip de îngeri?” Bătrânul le-a răspuns: „Mult mai binecuvântat e acela care-și va vedea singur păcatele în toată vremea.”