carteaeoviata

Dumnezeu este în iesle #4

Când creștinătatea de altădată vorbea de a doua venire a Domnului Isus, întotdeauna amintea mai întâi de marea zi a judecății. Și chiar dacă această idee nu pare deloc legată de sărbătoarea Crăciunului, ea trebuie luată cu adevărat în serios. Venirea Domnului nu este doar un mesaj plin de bucurie, ci mai întâi, ea aduce vești înfricoșătoare pentru oricine are o conștiință. Și doar atunci când înțelegem cât de înfricoșătoare este această idee, vom ști cu adevărat măreția incomparabilă a harului ce ni s-a făcut. Dumnezeu Se coboară în mijlocul răului, în mijlocul morții și judecă răul din noi și din lume. Și prin judecată, El ne arată dragoste, ne purifică, ne sfințește, El vine spre noi cu dragoste și har. El ne face fericiți, așa cum doar copiii pot fi de fericiți.

În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau afară, în câmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Luca 2:8-14

Dumnezeu este în iesle #3

Nu oricine poate aștepta: nici cei sătui, nici cei satisfăcuți, nici cei fără respect. Singurii care pot aștepta sunt cei care poartă în ei o neliniște peste tot, și care privesc cu reverență la mărețiile lumii. Astfel, Adventul poate fi sărbătorit doar ce cei ale căror suflete nu le dau pace, care știu că sunt săraci și imperfecți și care simt ceva din măreția care va veni, măreție înaintea căreia se pot doar pleca în umilință și timiditate, până în clipa în care Cel Sfânt, Dumnezeul întrupat într-un prunc dintr-un staul, se va pleca spre noi. Dumnezeu vine; Domnul Isus vine; Crăciunul vine. Bucurați-vă, crestini!

Atunci, Isus Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi şi a zis: „Ferice de voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră! Ferice de voi care sunteţi flămânzi acum, pentru că voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi care plângeţi acum, pentru că voi veţi râde! Ferice de voi când oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului! Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii. Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea! Vai de voi care sunteţi sătui acum! Pentru că voi veţi flămânzi! Vai de voi care râdeţi acum, pentru că voi veţi plânge şi vă veţi tângui! Vai de voi când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu prorocii mincinoşi! Luca 6:20-26

Dumnezeu este în iesle #2

A sărbători Adventul înseamnă a învăța să aștepți. Așteptarea este o artă pe care vremurile noastre nerăbdătoare au uitat-o. Lumea noastră vrea să culeagă fructe coapte când abia a terminat de plantat mlădițele. Însă de cele mai multe ori, ochii lacomi sunt înșelați; fructul care părea atât de valoros este încă verde pe dinăuntru, și este aruncat deoparte de mâinile necuviincioase ale celor dezamăgiți. Cine nu cunoaște binecuvântarea sobră a așteptării nu va experimenta niciodată pe deplin binecuvântarea împlinirii.

Cei care nu au simțit niciodată zbuciumul luptei cu cele mai profunde întrebări ale vieții, ale propriilor lor vieți, și nu au tânjit niciodată, cu răbdare, așteptând ca adevărul să fie revelat, nici măcar nu-și pot imagina spendoarea acelui moment de claritate și iluminare. Iar pentru cei care nu doresc să câștige prietenia și dragostea unei alte persoane – pentru cei care nu își deschid sufletul către cealaltă persoană așteptând cu răbdare ca dragostea și prietenia să-și facă apariția – pentru astfel de oameni, cele mai adânci binecuvântări ale veții a două suflete întrețesute vor rămâne ascunse pe vecie.

Pentru cele mai mari, cele mai profunde și cele mai delicate lucruri din lume, trebuie să așteptăm. Acestea nu se întâmplă în grabă, ci conform legilor divine ale germinării, creșterii și devenirii.

Apoi, o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, ci va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; Isaia 11:1-4a

Dumnezeu este în iesle #1

Isus stă la ușă și bate. El vine către tine în persoana unui cerșetor, a unui copil al străzii în haine zdrențuite, cerând ajutor. El te confruntă prin fiecare persoană pe care o întâlnești. Atât timp cât vor fi oameni pe pământ, Hristos se va înfățișa sub forma semenului tău, cel prin care Dumnezeu te cheamă, îți vorbește, îți cere lucruri. Aceasta este seriozitatea și aceasta este binecuvântarea mesasjului de Advent. Hristos stă la ușă și bate; el vine sub forma unor oameni la fel ca noi. Îi vei închide ușa, sau I-o vei deschide?

S-ar putea să ți se pară ciudat că Îl vezi pe Hristos într-un chip atât de familiar, însă El a spus asta, iar cei care se îndepărtează de această severă realitate a mesajului de Advent, nu vor putea vorbi nici despre faptul că Hristos vine în inimile lor.

Hristos bate la ușă. Nu este Crăciunul, încă. Însă nu este, încă, nici ultimul mare Advent, a doua venire a lui Hristos. Prin toate Adventurile pe care le sărbătorim de-a lungul anilor vieții noastre, noi tânjim după ultimul Advent, atunci când vom auzi cuvintele: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.”

Perioada de Advent este o perioadă a așteptării, însă întreaga noastră viață este o perioadă de Advent, o perioadă de așteptare a ultimului Advent, când cerurile și pământul vor fi înnoite.

Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine. Apocalipsa 3:20

CARTEA E O VIAȚĂ – sezonul 18, episodul 11

Justin Gray și Patrick Skeesuck s-au născut în același spital, la o diferență de două zile, au crescut împreună, au mers la școală împreună și au fost cei mai buni prieteni toată viața lor.

Atunci când Justin a fost diagnosticat cu o boală neuromusculară, în urma căreia nu și-a mai putut folosi nici mâinile, nici picioarele, Patrick i-a stat aproape în cele mai dificile situații.

Astfel că, atunci când Justin, de acum în scaun cu rotile, află despre Camino de Santiago, un pelerinaj de peste 800 km prin Spania, și îl întreabă pe Patrick cum ar fi să parcurgă și ei drumul acela, răspunsul imediat al lui Patrick este: „Te voi împinge”.

Te voi împinge – doi buni prieteni, 800 de kilometri, un scaun cu rotile și o provocare de-o viață de Patrick Gray și Justin Skeesuck este volumul pe care vi-l prezentăm sâmbătă, 30 noiembrie, de la ora 2 și un sfert în emisiunea CARTEA E O VIAȚĂ.

Descoperiți modul în care, deși Patrick l-a împins fizic pe Justin peste munți, prin deșert și peste câmpii, Justin a fost cel care l-a împins pe Patrick, mental și emoțional, dincolo de frică și incertitudine, într-o nouă lume de credință și libertate, sâmbătă, la RVE București pe 94,2 FM și pe rve.ro/rvebucuresti.ro.