Deși aveam mari planuri și așteptări pentru luna august, din pricina plecărilor și a unei răceli am reușit să citesc doar 5 cărți în această lună. Patru romane (dintre care unul pentru copii, câștigător al Premiului Cărturino de anul acesta) și o biografie. Urmează, așadar, un raport mai scurt, potrivit pentru tranziția spre lunile de toamnă.
Prima carte pe care am citit-o în vacanță a fost Luna din apă de Samantha Sotto Yambao, care m-a atras încât de la apariție prin coperta sa în nuanțe de mov, cu bărcuțe origami.
Este un roman palpitant despre o lume paralelă cu lumea noastră, plină de mistere și de ciudățenii, în care Hana Ishikawa, proaspăta proprietară a unui amanet de… regrete ale oamenilor din lumea noastră, împreună cu Keishin Minatozaki, un profesor și cercetător în fizică, pornesc într-o călătorie alambicată în căutarea părinților ei.
Mi-au plăcut ingeniozitatea cu care a fost construit și discuțiile pe care le iscă cu privire la subiecte profunde, cum ar fi regretele, alegerile, și măsura în care acestea ne fac să fim cine suntem. Mi-au plăcut elementele de inspirație japoneză și felul în care în lumea aceea paralelă lucruri care țin de domeniul emoțiilor/sufletului/gândurilor capătă forme concrete – poți călători cu ajutorul unei amintiri, poți cumpăra ceva renunțând la o amintire neplăcută etc.
Mi-a plăcut atât de mult această carte încât i-am dat-o și soțului meu să o citească și el a reușit să o citească chiar mai repede decât mine și i-a plăcut și lui!
A doua carte citită în vacanță nu a mai fost la fel de palpitantă. Este vorba de Motanul care a salvat biblioteca de Sōsuke Natsukawa, continuarea romanului Motanul care voia să salveze cărțile, pe care eu îl citisem acum mai mulți ani în engleză.
Deși era promițător, nu mi s-a părut convingător la nivel de idei și de construcție a acțiunii, poate și din cauză că de multe ori, citind-o, m-a luat somnul din cauza stării de răceală, cine știe? Drăguțel, dar nimic deosebit.
Următoarea carte (și ultima din coletul comandat de la Alice Books acum câteva luni) a fost însă exact ce-mi trebuia. Minimarketul doamnei Yeom de Kim Ho-Yeon este primul roman coreean pe care-l citesc și mi-a plăcut mult.
Doamna Yeom îl angajează la minimarketul său non stop în tura de noapte pe un fost homeless din gara Seul, numit Dok-go. Acesta nu-și amintește nimic despre viața lui de dinainte de a trăi în gară, dar datorită întâlnirii cu doamna Yeom reușește să-și refacă viața și să aibă la rândul său o influență pozitivă asupra altor personaje care lucrează la minimarket sau care îl frecventează.
După aceea am terminat romanul pentru copii care a câștigat Premiul Cărturino 2025, Comoara lui Harap-Alb de Mihai Mănescu. Mai citisem de Mihai Mănescu Copacul dorințelor, care mi-a plăcut mult, așa că aveam mari așteptări de la acest volum.
„Cinci copii, un personaj de poveste și o călătorie fantastică până la marginile lumii” – este rezumatul de pe coperta cărții. Eu aș zice că este mai degrabă o călătorie în lumea reală la granița cu lumea basmelor, în care, într-adevăr este captiv un personaj de poveste (ghiciți care…), care încearcă să se întoarcă în lumea lui. Nu mă așteptam ca Sebastian, celălalt personaj principal, un băiat de 13 ani, să fie marcat și el de o dramă serioasă, de pierderea mamei sale într-un accident de mașină.
Trebuie să recunosc că este scris într-un ritm alert și palpitant, dar nu știu dacă încheierea mi s-a părut suficient de satisfăcătoare. Mi-a plăcut însă un fragment de pe la final:
Cândva, cele două lumi, a voastră și a mea, se întâlneau în locul acesta magic. Își vorbeau, se ascultatu, își răspundeau, erau ca două surori. Doar că, la un moment dat, lumea voastră n-a mai avut timp să asculte, și magia a început să dispară. Treptat, cele două lumi au pierdut legătura una cu cealaltă. S-a căscat un hău între ele. Cu timpul, vorbele s-au transformat în șoapte, iar șoaptele s-au pierdut printre ramurile copacilor. Copacii din Pădurea șoaptelor pierdute.
Romanul va fi adaptat pentru cinema în curând, așa că de-abia aștept să-l vedem! (Mihai l-a citit înaintea mea.)
Ultima carte terminată în luna august a fost primul volum al unei biografii, Devenirea lui Elisabeth Elliot de Ellen Vaughn (mulțumim, Editura Scriptum!).
După cum puteți descoperi pe blog, am citit majoritatea cărților traduse în limba română scrise de Elisabeth Elliot, iar mai ales informațiile despre relația ei cu Jim și despre experiențele sale în Ecuador îmi erau foarte familiare.
Dar, deși au fost porțiuni destul de lungi spre final de care de-abia așteptam să trec pentru a ajunge la volumul 2, au fost suficiente informații noi, clarificări și detalii pe care nu le cunoșteam despre copilăria lui Elisabeth și mai ales despre greutățile din Ecuador, atât de la începutul misiunii sale, înainte de a se căsători cu Jim, când a lucrat în tribul Colorado, cât și din perioada de după moartea lui Jim și cea petrecută printre indienii Waodani (numiți anterior Auca) și relația ei delicată cu Rachel Saint.
Datorită informațiilor din jurnalele lui Elisabeth, am putut descoperi fața sa nevăzută în cărțile sale foarte diplomate despre Ecuador: impactul real pe care l-a avut moartea lui Jim asupra ei, dorul pe care l-a dus după el mulți ani după aceea, nerecunoașterea abilităților sale lingvistice și refuzul organizațiilor misionare de a colabora, aparenta zădărnicie a muncii sale, singurătatea, nehotărârea cu privire la viitor, dar și începuturile carierei sale de scriitoare.
Vrem să dedicăm un episod din noul sezon CARTEA E O VIAȚĂ acestei biografii în două volume, deci nu voi mai dezvălui momentan nimic, decât că merită să o citiți!
De altfel, mai am un pic și termin și al doilea volum (care m-a captivat ca un roman!) și am în plan să parcurg în perioada următoare și alte cărți în vederea unui nou sezon CARTEA E O VIAȚĂ în această toamnă. Mi-au mai rămas și niște restanțe de pe lista de vacanță pe care sper să le presar printre acestea, așa că numai timp și spor să am!
Voi ce ați citit frumos în această vară? Ce planuri de lectură aveți pentru toamnă?
PS: Între 19-22 noiembrie are loc a VII-a ediție a Conferinței Internaționale Interdisciplinare C.S. Lewis la Iași, la care noi am participat acum doi ani. Spoiler alert: anul acesta vine și poetul Malcolm Guite în persoană!
PPS: Gaudeamus București are loc mai târziu ca oricând, între 3-7 decembrie, tot la Pavilionul B2 de la Romexpo.
CARTEA E O VIAȚĂ 