Melania Roman (13 ani) contribuie la seria noastră pentru Ziua Copilului din 2020. De la prima ei listă de recomandări am spus că este „o cititoare după inima mea”. Cu excepția lui 2023, a revenit în fiecare an pe blog și a rămas o cititoare după inima mea.
Anul acesta m-a impresionat în mod deosebit să observ evoluția scriiturii sale și observațiile sale cu privire la ce a înțeles, ce a reținut și ce și-a însușit din cărțile recomandate și cred că datorită lor vă va convinge și pe voi să le citiți. Patru din cele cinci cărți propuse de ea le-am citit și eu și mi-au plăcut mult, dar cu siguranță nu am reușit să scriu atât de frumos despre ele. Felicitări!
În plus, anul acesta este însoțită și de sora ei mai mică, Veronica (10 ani), care își face debutul la noi pe blog cu o listă la fel de interesantă și plină de alegeri nu doar pe gustul meu, ci și al copiilor, din care nu lipsesc poveștile mitologice, aventurile, misterele și benzile desenate.
Veronica (10 ani)
Legendele Olimpului: Zeii și Eroii de Al. Mitru
Am citit această carte, curioasă să aflu mai multe despre zeii antici și despre legende ale mitologiei grecești. Personajele sunt chiar zeii, dintre care cel mai puternic este Zeus. Hera este zeița familiei, Artemis este zeița vânătorii, iar Apollo, zeul luminii. Mai sunt și alți zei, dar și eroi importanți cum ar fi: Hercule, Odiseu, Ahile, Agamemnon și Menelau. Cei mai mulți dintre ei au participat la marele Război Troian și au trecut prin multe aventuri, plini de curaj, ca să apere oamenii aflați în pericol.
Din această carte am învățat despre credința grecilor în zei. Mie îmi place mitologia greacă, dar totuși nu cred în zei.
Din seria de Al. Mitru, am mai citit cu plăcere și Din marile legende ale lumii, volumele 1 și 2.
Addison Cooke și comoara incașilor de Jonathan W. Stoke
Addison Cooke este un băiat orfan care este crescut de unchiul Nigel și de mătușa Delia. Amândoi erau arheologi și erau experți în istoria incașilor. Dar banda lui Ragar, scăpată din închisoare, îi răpește pe părinții adoptivi ai fraților Cooke. Pentru a pune mâna pe comoară, hoții aveau nevoie de informațiile pe care numai Nigel și Delia le știau. Până la urmă, Addison, sora și prietenii lui i-au salvat din ghearele focului în care era să fie aruncați după ce i-au ajutat pe escroci.
Citind cartea am înțeles cu adevărat cât de mult contează lucrul în echipă.
Mie mi-a plăcut cartea aceasta deoarece suspansul și misterul mă făceau să nu mai las cartea din mână.
Agatha Mistery. Codul hoților de Sir Steve Stevenson
Codul hoților face parte dintr-o serie numeroasă de cărți similare, din care am citit 10. În acest volum, eroii seriei, Agatha (12 ani) și Larry, doi verișori, primesc o misiune de la școala de detectivi unde învăța Larry.
În Berlin se furase un mineral banal, și ei trebuiau să afle cine l-a furat, și de ce, mai ales că nu era un metal prețios. Vă las să descoperiți ce au aflat micii detectivi.
Din această carte, dar și din celelalte, cel mai mult mi-a plăcut de Agatha, care era foarte deșteaptă, avea o memorie formidabilă și scria romane foarte bune dorind să se facă scriitoare, merită să o citești!
Mie mi-a plăcut cartea deoarece are mult mister și abia aștept să citesc și restul seriei!
Jurnalul Annei Frank, adaptare grafică de Ari Folman și David Polonsky
Această carte m-a atras pentru că este în format de bandă desenată, care mie îmi place foarte mult. Este povestea adevărată a unei fete evreice de 13 ani, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial când Hitler persecuta evreii.
De frică, Anne s-a ascuns într-o anexă cu o altă familie și, în aceste momente grele, când abia mai putea să-și controleze emoțiile, a început să scrie experiențele și gândurile ei într-un jurnal primit de ziua ei.
Nu este tocmai o lectură veselă, dar cu siguranță eu o să o recitesc.
Integrala Peanuts, Volumul 1, 1950-1952 de Charles M. Schultz
Aceasta este o carte foarte amuzantă, care ar atrage orice copil. Cele 5 personaje sunt jucăușe, dar uneori penibile. Dacă îți plac benzile desenate, sigur te vei distra citind Peanuts.
Melania (13 ani)
Iarna lui Isidor de Veronica D. Niculescu
Volumul acesta prezintă continuarea poveștii începute de Veronica Niculescu în cartea O vară cu Isidor. După ce condorul Isidor a fost eliberat de la Zoo și a petrecut clipe frumoase alături de Serena, prietena sa, este nevoit să se descurce pe cont propriu în sălbăticie. Acesta se comportă precum un om, dar, totuși, este o pasăre sălbatică. Jucându-se mereu la granița dintre aceste două sfere, condorul învață încet-încet mersul pădurii, dar și al ființelor umane. Isidor își face prieteni noi și descoperă multe aspecte surprinzătoare ale vieții, punându-și întrebări despre ce i se întâmplă. Prin toate frământările lui, loialii săi amici îl sfătuiesc cu înțelepciune și îl îndrumă cu blândețe, vorbele lor fiind un izvor de adevăruri.
Pe de o parte, am învățat din această lectură faptul că dorul este un sentiment de care ai nevoie și care generează speranța revederii unei persoane dragi, iar, pe de altă parte, mi-a plăcut extrem de mult să urmăresc mai îndeaproape gândurile sincere ale condorului, speranțele pe care le poate avea o pasăre, dar și punctul de vedere important al naturii sălbatice.
Din 7 în 7 de Holly Goldberg Sloan
Lectura aceasta reprezintă o perspectivă nouă asupra unei pierderi și a unei regăsiri, care pe mine m-a făcut să lăcrimez, ca mai apoi să mă umplu de speranță. Willow este o fată pasionată de medicină și de botanică, ce duce o viață liniștită alături de părinții săi adoptivi. Nimic nu pare să o afecteze prea mult, până când valul necruțător al sorții rearanjează toate piesele vieții ei, astfel încât nimic nu mai poate fi recunoscut. Părinții ei iubitori pleacă din această lume printr-un groaznic accident, iar fetița rămâne singură, înconjurată numai de necunoscut. Încetul cu încetul, furtuna se domolește și soarele răsare din nou, înconjurând-o pe Willow cu oameni înțelegători și, mai important decât orice, iubitori. Fetița trece prin multe schimbări și emoțiile par că o vor copleși, însă empatia, dragostea și speranța sunt cele care preiau frâiele poveștii și o conduc spre un final fericit, alături de cei ce îi devin familie.
Citind acest volum am devenit mai recunoscătoare pentru părinți, surioara mea, bunici și toate persoanele care mă sprijină mereu. De asemenea, am trecut și eu, alături de Willow, printr-o transformare: emoțiile copleșitoare s-au preschimbat în mici norișori care dispar, iar adevărata valoare a lucrurilor s-a dovedit a fi inima, nu aspectul exterior.
Hoțul de cărți de Markus Zusak
Această lectură a reprezentat pentru mine o poartă spre o lume foarte diferită de prezentul liniștit de care ne putem bucura astăzi. În Germania anului 1939, la răscrucea dintre războaie și ideologii, Liesel Meminger este dusă de către mama ei într-un orășel mic și adoptată de o familie obișnuită. Întâlnirea cu Moartea este doar începutul unei iubiri de cărți și de cuvinte, care însă nu este favorizată de sărăcia care pune stăpânire pe țară. Furând cărți, Liesel își satisface nevoia puternică de a se hrăni cu povești și descoperă multe lucruri nebănuite. În tot acest timp, fetița luptă pentru a supraviețui condițiilor grele de viață și trece prin experiențe pline de oroare, dar și prin momente fericite.
Căile nebănuite pe care viața lui Liesel le ia m-au captivat de la început până la final și mi-au oferit o perspectivă nouă asupra relațiilor dintre oameni, asupra curajului și ajutorului reciproc. De asemenea, am înțeles cât de privilegiați suntem astăzi să ne putem bucura de cărți și povești din plin, fără restricții și piedici.
Volumul prezintă o poveste surprinzătoare în care adevărurile, învățăturile și comparația cu realitatea modernă sunt întruchipate prin personaje și întâmplări. Ura și Răutatea, Compromisul și Lenea, Nesinceritatea și Ignoranța ajung să cucerească, cu ghearele lor puternice și sfâșietoare, tot mai mult teritoriu, iar Înțelepciunea își alungă singură prințesele – Rima și Rațiunea. Milo, un băiat obișnuit, plictisit oricând de aproape orice, devine salvatorul celor două surori fără de care lumea nu mai poate funcționa, dovedind tuturor că imposibil, este, de fapt, doar un cuvânt. În aventura sa, întâlnește felurite personaje prin care înțelege încă un aspect al lumii ce îl înconjoară, vede încă o greșeală ce trebuie îndreptată sau descoperă încă un instrument pe care să-l folosească în situațiile dificile. De asemenea, toate locurile prin care trece reprezintă, de fapt, o fabulă adresată tuturor oamenilor absorbiți de lumea aceasta înșelătoare și de amăgirile ei.
Pe mine Milo m-a învățat că perseverența, bunătatea, hărnicia și sinceritatea sunt adevăratele valori ce trebuie păstrate cu multă grijă, sau chiar recuperate din mâinile crude ale monștrilor din tărâmul Ignoranței. Și, nu în ultimul rând, călătoria făcută alături de băiețel a fost cu siguranță pentru amândoi o excursie interioară, în care am înțeles multe lucruri importante și din care m-am întors cu o doză nouă de curaj, încredere și visuri.
Cronicile Domnișoarei Poimâine de Adina Rosetti
Pot spune că această minunată colecție de cărți a fost mereu pe rafturile librăriilor, făcându-mi cu ochiul de fiecare dată când mă ciocneam de ele. În urma unui curs de literatură coordonat chiar de Adina Rosetti, Cronicile Domnișoarei Poimâine au ajuns acea lectură pe care am simțit că trebuie neapărat să o cunosc îndeaproape. Astfel, am pornit într-o călătorie palpitantă alături de celebra Poimâine, care, de la exilul pe o insulă îndepărtată, ajunge să conducă Regatul Timpului.
Domnișoara Poimâine este doar o adolescentă când dictaturi sumbre învăluie regatul, doar o tânără când datoria de soție și mamă o asaltă, doar o copilă când dorul și remușcările o împing în noi aventuri. Citind prima carte, nici nu am bănuit ce dimensiune temporală va ieși la iveală în cea de-a doua, ce personaje vor ieși din umbră în ultimul volum, ce noi versuri vor compune muzicienii avangardiști ai regatului sau ce istorii prăfuite, ascunse de milenii întregi, vor trece de bariera uitării.
Dincolo de povestea curgerii timpului, am constatat că Domnișoara Poimâine se aseamănă, mai mult sau mai puțin, cu oricare dintre noi. Cred că fiecare om are în el o astfel de domnișoară, care dorește mereu ca timpul să treacă ba mai repede, într-o viteză amețitoare, ba mai încet, cu clipe lungi și nedefinite. Însă, la finalul celor trei cărți, înainte să-mi iau la revedere doar pentru o vreme de la Regatul Timpului, am înțeles un lucru foarte important, pe care l-aș putea numi o cheie a fericirii: curgerea fiecărui minut, a fiecărei ore, este controlată. Nimic nu se întâmplă prea rapid sau prea încet – totul ține de felul în care noi, oamenii, percepem și simțim temporalitatea. În realitate, „Timpul e de partea noastră!”.
Mulțumim, Melania și Veronica, pentru recomandări!
Vezi și recomandările Melaniei din 2020, 2021, 2022, 2024.
Vezi și celelalte liste de recomandări de anul acesta:
Surorile Idor recomandă… (Inspirație pentru Ziua Copilului 2025)
Sladjana Gurgu și copiii recomandă… (Inspirație pentru Ziua Copilului 2025)
Andreea Ștefănică recomandă… (Inspirație pentru Ziua Copilului 2025)
Vezi și recomandările din anii trecuți.
CARTEA E O VIAȚĂ 