De ce atât de mulți creștini bine intenționați fac un pas spiritual înainte, iar apoi alții doi înapoi? De ce ne dorim mai mult din Dumnezeu în viața noastră, dar totuși ne simțim din ce în ce mai departe de El? Ce ne împiedică să creștem în această relație, despre care spunem că reprezintă principala noastră prioritate?
Fără să ne dăm seama, ne aclimatizăm treptat într-un mediu toxic, plin de influențe otrăvitoare. Pe măsură ce ne cicatrizăm și ne desensibilizăm față de ceea ce este corect și incorect, bine și rău, dătător de viață și secătuitor de viață, pierdem din vedere dragostea dintâi. Ne îndepărtăm de Dumnezeu pas cu pas.
Nu cred că ar trebui să tragem o linie în nisipul culturii pentru a trăi într-un balonaș sterilizat, scrie Craig Groeschel în cartea Detoxifierea sufletului – Trăiește curat într-o lume contaminată. Pe de altă parte, nu putem pur și simplu să ne cufundăm în toate aspectele lumii care ne înconjoară, îngăduind mediului cultural să ne determine stilul de viață și obiceiurile, fără nicio discriminare. Majoritatea creatorilor de film nu se interesează de impactul pe care filmele lor îl au asupra sufletului tău. Majorității cântecelor pop nu le pasă dacă îți zidesc credința sau dacă te aduc mai aproape de Dumnezeu. E responsabilitatea noastră să discernem lucrurile cărora le îngăduim să pătrundă în viața noastră și cele pe care le ținem afară.
Totul contează. Tot ceea ce lăsăm să intre în mintea, inima și viața noastră – toate lucrurile pe care ne cheltuim timpul și banii – totul are un impact asupra modului în care creștem sau nu creștem din punct de vedere spiritual. După cum ne amintește vechiul refren al informaticienilor, dacă introduci gunoi, vei scoate gunoi. Așa cum, din punct de vedere fizic, suntem ceea ce mâncăm, tot așa, din punct de vedere spiritual suntem ceea ce consumăm. Dacă nu ne monitorizăm și nu ne ajustăm dieta în mod corespunzător, sufletele noastre vor fi în pericolul de a absorbi din ce în ce mai multă otravă letală, atrage atenția Craig Groeschel.
Biblia ne amintește constant să ne verificăm dieta spirituală pentru a depista toxinele. Proverbe 25:26 spune: „Ca o fântână tulbure și ca un izvor stricat, așa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău.” Cât de tulbure este apa ta chiar acum? Este fântâna ta poluată de toate toxinele culturale care se infiltrează în ea? Sau izvorul tău spiritual este alimentat de Apa Vie, ca sursă curată, care astâmpără setea? Poate că ești creștin – ai fost făcut neprihănit de către Cristos – , dar ai ajuns totuși un izvor plin de nămol sau o fântână poluată, fără măcar să îți dai seama.
Pentru că ne privim cu toții prin lentilele experiențelor, ale credințelor și ale perspectivelor noastre, avem cu toții pete oarbe. Așa cum descrie Biblia problema, „inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9). Indiferent cât de obiectivi am spera să fim, punctul nostru de vedere este întotdeauna distorsionat într-o oarecare măsură, uneori destul de mare. Iată provocarea. Cu cât ne privim mai mult prin lentile deformate, cu atât mai puțin probabil este să credem un adevăr distorsionat. Cu cât ne mințim și ne înșelăm mai mult timp pe noi înșine sau negăm adevărul, cu atât cresc și șansele de a ne întemeia deciziile și acțiunile pe acest sistem de credințe false, remarcă Craig Groeschel.
De ce nu putem vedea toxinele pe care noi înșine le producem? David răspunde la această întrebare în Psalmul 36:2-3, unde descrie un păcătos înșelat: Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura. Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
Remarcă felul în care se exprimă David. El spune că anumiți oameni „se măgulesc singuri”. Se mint pe ei înșiși, fără să-și dea seama măcar. Și ajung atât de pricepuți la înșelarea de sine, încât nu-și pot detecta sau mărturisi păcatele. În esență, ne fabricăm propria otravă și ne administrăm în mod regulat câte o doză.
Analizează-ți viața pentru a găsi comportamentele toxice – orice lucru pe care-l faci și care-ți reduce eficiența spirituală sau te distrage de la misiunea ta eternă. Caută în interiorul tău emoțiile toxice – orice emoție profundă care te îndepărtează de adevărul lui Dumnezeu. Analizează cu sinceritate orice produs nesănătos pe care-l consumi – mijloacele de informare pe care le consumi, paginile de internet pe care le parcurgi, oamenii în preajma cărora petreci cel mai mult timp. Primul pas spre înfrângerea unui dușman este să-ți recunoști inamicul. Deși dușmanul tău este invizibil, Dumnezeu îți poate da ochi să vezi, scrie Craig Groeschel în cartea Detoxifierea sufletului.
Dă-mi voie totuși să te avertizez, continuă acesta. Cu cât te apropii mai mult de descoperirea unui ucigaș toxic din viața ta, cu atât mai înverșunat va lupta dușmanul pentru a-și păstra poziția. Dacă ești și tu ca mine, s-ar putea chiar să te trădezi pe tine însuți fără să-ți dai seama, luptând împotriva schimbării. Negarea este deseori prima noastră linie defensivă. Ne pricepem de minune să ne asumăm puține responsabilități și să ne justificăm o mulțime de lucruri.
Fii atent atunci când te auzi rostind sau gândind următoarele expresii sau lucruri asemănătoare cu ele:
„În această privință nu am nicio problemă.”
„Nu-i mare lucru. E o chestiune căreia îi fac față întotdeauna.”
„Nu sunt atât de rău ca majoritatea oamenilor”
„Pot să renunț oricând vreau să renunț.”
„Pur și simplu așa sunt eu.”
Cei care încearcă cel mai des să se apere sunt cei mai vinovați, fără să realizeze.
Pentru că nu putem schimba ceea ce nu putem identifica, cere-I lui Dumnezeu să-ți arate orice domeniu din viața ta care ar putea să-ți facă rău ție, care i-ar putea jigni pe cei din jurul tău sau ar putea fi neplăcut înaintea Lui.
Dumnezeu ne vorbește în multe feluri. El vorbește prin Cuvântul Său. El ne vorbește prin diverse situații. El vorbește prin Duhul Său. Și ne vorbește prin intermediul oamenilor. Când Îl cauți pe Dumnezeu, fii atent la ceea ce-ți spune prin intermediul oamenilor care te înconjoară. Proverbe 15:31-32 sună astfel „Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață locuiește în mijlocul înțelepților. Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.”
Când Dumnezeu revelează existența unor toxine care trebuie eliminate, mă rog să ai curajul de a acționa rapid și decisiv. Iacov a formulat lucrurile foarte bine în epistola sa, în capitolul 1 versetul 22: „Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri”. Când știm ce spune Cuvântul, dar nu facem ceea ce spune el, ne aflăm într-o stare de neascultare fățișă, trăind o viață toxică și imposibil de binecuvântat. Când Dumnezeu îți arată ce trebuie să faci, fă imediat. Am auzit spunându-se că „ascultarea amânată este neascultare.”, scrie Craig Groeschel.
Rădăcina majorității păcatelor pe care le comitem în exterior sunt credințele false pe care le îmbrățișăm în interior. Pentru a ne bucura de o viață curată, cu o inimă curată, trebuie să identificăm și să respingem gândurile toxice care ne împiedică să dobândim ceea ce Dumnezeu are mai bun pentru noi. Nu e nevoie ca altcineva să ne spună ceea ce Dumnezeu ne-a revelat deja în Cuvântul Său: gândurile tale hotărăsc ce devii. Proverbe 23:7 spune: „Pentru că ceea ce un om gândește în inima lui, așa și este.” Dacă dorim să biruim în lupta fizică, trebuie să controlăm câmpul de luptă spiritual, arată Craig Groeschel.
Pavel ne arată clar și concis strategia în învățăturile pe care le dă corintenilor: „Căci armele cu care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământești, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”. O traducere literală a expresiei lui Pavel („întărituri”) ar fi „prizonier arestat prin înșelăciune”. În calitate de creștini, avem credința, rugăciunea și Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să ne folosim de armele Lui pentru a câștiga bătălia minții. Adevărul lui Dumnezeu ne eliberează din închisoarea minciunilor. Pavel le scrie tot corintenilor „Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu; și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos.”
Craig Groeschel arată în continuare că prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu, prin experiența personală, dar și prin experiențele împărtășite de alții, a identificat patru genuri specifice de resturi toxice care ne pot otrăvi mintea: 1. Pesimismul care produce, de obicei, în mod cronic gânduri negative; 2. Anxietatea, care se manifestă de obicei prin gânduri pline de teamă și de îngrijorare; 3. Amărăciunea, care ne poluează gândirea cu nemulțumire și invidie și 4. Critica, ce pompează gânduri distructive de judecată în mintea noastră.
Plivește grădina minții tale în mod regulat. Ce trebuie smuls? Ce trebuie rupt din faza de mugure, înainte să copleșească roada Duhului pe care sufletul tău dorește să o producă?
Așadar, lupta cu gândurile toxice este primul pas identificat de Craig Groeschel în cartea Detoxifierea sufletului. A doua problemă abordată este limbajul letal. Cuvintele pot avea efecte devastatoare. David, care știa câte ceva despre ce înseamnă să ai dușmani sus puși, a scris că răufăcătorii „își ascut limba ca o sabie, își aruncă vorbele lor amare ca niște săgeți.”
De fiecare dată când îți deschizi gura pentru a rosti un cuvânt, te confrunți cu ocazia de a da viață sau cu ispita de a o lua. Gândește-te la ultimele câteva zile. Când te-ai adresat altora, oare ei ce au auzit? Fie ai aruncat cu săgeți ascuțite și înmuiate în otravă în direcția inimii lor, fie i-ai injectat cu doze dătătoare de viață, care Îi aduc laudă lui Dumnezeu.
Multe pasaje din Biblie stabilesc cu claritate această diferență. Proverbele spun: „Cine vorbește în chip ușuratic, rănește ca străpungerea unei săbii, dar limba înțelepților aduce vindecare”. Ce sunt cuvintele ușuratice? Sunt cioburile de sticlă pe care le arunci în timpul unei discuții aprinse. Sunt cuvintele pe care știi că le vei regreta imediat ce-ți vor ieși pe gură. Sunt mesajele amare, dureroase și canceroase care-i îmbolnăvesc și îi rănesc pe oameni.
Când întrebuințează în mod contrar cuvintele, limba înțeleptului aduce încurajare, bucurie și înțelepciune. Proverbe 15:4 exprimă această dualitate în felul următor: „Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul.” Cuvintele pozitive sădesc sămânța unor copaci frumoși. Cuvintele înșelătoare îi otrăvesc pe alții, asemenea erbicidului. Alegerea îți aparține.
În dorința ta de a-ți curăța sufletul, te afli acum la o răscruce, scrie Craig Groeschel în cartea Detoxifierea sufletului. Până aici, am vorbit despre confruntarea cu adevărul și biruința asupra ispitei de a ne înșela singuri. Am examinat pericolele cuvintelor și ale gândurilor toxice și cum anume le putem birui pe amândouă. Trecând mai departe, vom studia în profunzime emoțiile toxice și modul în care le putem transforma. Vom încheia planul nostru de recuperare sufletească prin examinarea oricărui lucru care ne-ar putea otrăvi relația cu Dumnezeu și prin dezvoltarea unei strategii preventive, menită să ducă la o stare de plinătate continuă.
Dacă ai ascuns purtări toxice și a venit vremea să îndrepți lucrurile, trebuie să iei în considerare două genuri de mărturisire. Amândouă sunt esențiale, din motive diferite. Trebuie să mărturisești înaintea lui Dumnezeu, iar apoi trebuie să mărturisești înaintea oamenilor.
Mărturisim înaintea lui Dumnezeu pentru că avem nevoie de iertarea Lui, iar povestea uluitoare a harului Său prin Cristos este aceea că niciun păcat nu este prea întunecat pentru lumina Lui. Nu există niciun păcat pe care l-ai comis și pe care Dumnezeu să nu-l ierte atunci când îl mărturisești înaintea Lui și te întorci de la păcatul tău. Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.”
A doua parte a mărturisirii cere mai mult curaj. Nu doar că trebuie să mărturisim înaintea lui Dumnezeu, ci trebuie să mărturisim și înaintea oamenilor. Scopul mărturisirii înaintea oamenilor este mult diferit de motivul pentru care mărturisim înaintea lui Dumnezeu. Ne mărturisim păcatele înaintea oamenilor în vederea vindecării. Iacov scrie clar: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții ca să fiți vindecați”.
Cuvântul lui Dumnezeu ne arată limpede pericolele unei alte probleme identificate de Craig Groeschel, și anume amărăciunea. „Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luați seama ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea.” (Evrei 12). Problema este că, atunci când suntem plini de amărăciune, nu vrem să credem că versetul acesta se aplică și situației noastre – dar i se aplică!
Relatând câteva experiențe dureroase de abuz și amărăciune, greșeli nemărturisite și neiertare, din viața lui și a bisericii sale, Craig Groschel concluzionează: Viața este nesigură. Eternitatea nu este. Nu trebuie să îngăduim ca neiertarea să mai dureze nici măcar o zi. Ești supărat pe cineva? Nu te vei asemăna niciodată mai mult cu Dumnezeu decât atunci când ierți. Iartă. Ucide rădăcina amărăciunii. Lasă durerea să treacă și eliberează-te.
Biblia are multe lucruri de spus și despre mânie. În cincisprezece locuri diferite, ea menționează atât cuvântul mânie, cât și cuvântul foc, în același verset. Comparația nu este doar colorată și de efect, ci este și una revelatoare în privința însușirilor acestei emoții volatile. Focul este un dar care poate susține viața. Când este limitat, când este ținut sub control, focul te poate încălzi. Cu toate acestea, când este scăpat de sub control, focul distruge totul în calea lui, consumând în câteva clipe lucruri pentru care ai muncit o viață întreagă. Un verset din Efeseni spune: „Să n-apună soarele peste mânia voastră”. Dacă ești mânios, trebuie să te ocupi de lucrul acesta. De ce? Pentru că Biblia ne spune ce se întâmplă dacă mergem la culcare mânioși: „dăm prilej diavolului”. Termenul grecesc tradus prin „prilej” este topos, al cărui sens literal este „ocazie” sau „loc”. Este un teritoriu ocupat. Dacă îi deschizi diavolului ușa, prin mânia ta, îi oferi cazare în inima ta. Asta înseamnă să pactizezi cu dușmanul!
Începe să practici această formă a autocontrolului chiar de astăzi, ne îndeamnă autorul. Poate persoana pe care o aștepți întârzie – din nou. Renunță. Nu moare nimeni dacă întârzie. Poate că cineva a încărcat greșit mașina de spălat vase. În loc să scoți fum pe urechi, ignoră acest fapt. Slăvește-L pe Dumnezeu că cel puțin cineva a încercat să spele vasele. Poate că ai un coleg de serviciu care te calcă mereu pe bătătură. Oprește-te și gândește-te că Dumnezeu îl iubește pe omul acela la fel de mult cât te iubește pe tine.
E momentul deciziei. Ce vrei să faci? Vrei să termini cele câteva pagini care au mai rămas, să scoți această carte de pe lista ta și să-ți vezi în continuare de viață așa cum este ea? Sau dorești ceva mai mult, ceva diferit, ceva mai bun? Dorești cu adevărat ca Dumnezeu să-ți descopere agenții poluanți, toxinele și otrăvurile care vin spre tine din toate direcție? Alegerea este a ta. Poți acoperi gunoiul spiritual care s-a acumulat în viața ta, sau poți face un gest curajos, purificându-te de greșelile tale trecute, privind înainte spre ceva mai bun. În loc să ne bazăm pe abilitățile noastre, pe puterea noastră, pe dârzenia voinței noastre, dacă avem intenții divine, ne bazăm în întregime pe puterea lui Dumnezeu pentru a face ceea ce vrea El să facem. Iar puterea Lui este infinit mai mare decât cea mai puternică scuză a noastră.
Cartea lui Craig Groeschel, Detoxifierea sufletului, ne-a amintit într-un fel de o altă carte pe care am prezentat-o și noi, Păcate respectabile de Jerry Bridges, care ne atrage atenția asupra păcatelor subtile pe care tindem să le ignorăm, sau pur și simplu să nu le mai considerăm păcate – nu este ceva nou, până la urmă de-a lungul întregului parcurs al Bisericii, învățătorii și părinții duhovnicești au îndemnat la autocontrol, la o atenție sporită asupra tuturor lucrurilor pe care le consumăm, asupra gândurilor și vorbelor, nu doar asupra faptelor, însă întotdeauna o reamintire a acestui fapt este binevenită.
Ascultă episodul integral aici:
Mulțumim, Editura Scriptum, pentru colaborare!
Alte cărți de Craig Groeschel:
CARTEA E O VIAȚĂ 