„Emanuel” de Ruth Chou Simons

Dacă există un singur nume al lui Isus care să surprindă întreaga inimă a lui Dumnezeu, acesta este Emanuel – Dumnezeu cu noi. Niciun alt nume nu exprimă atât de adecvat plinătatea dorinței lui Dumnezeu de la începutul timpului de a fi în părtășie cu cei care Îi poartă chipul și de a fi Dumnezeul lor. El întotdeauna Și-a dorit că noi să fim cu El. Când păcatul a distrus părtășia, Dumnezeu a pus în mișcare planul Său să ne aducă înapoi la El. Când noi nu am putut fi cu El, El a venit la noi.

Aceasta este vestea cea bună: Că Dumnezeu cu noi – Domnul Isus Hristos – a plecat de la dreapta Tatălui pentru a fi cu noi, a trăi printre noi și a fi răstignit pentru ca El să devină Dumnezeu în noi și Dumnezeu pentru noi. Fără Dumnezeu cu noi, nu am sărbători Crăciunul. Fără Crăciun, nu am sărbători învierea. Fără înviere, nu am avea speranța unei veșnicii cu Dumnezeu. Răscumpărarea – salvarea lui Dumnezeu de păcatul nostru – a avut întotdeauna de-a face cu a fi cu Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, pentru totdeauna – neîngrădiți, fără rușine, fără teamă, copleșiți de măreția și de marea dragoste a lui Dumnezeu.

Dumnezeu cu noi este adevăratul dar de Crăciun.

Astăzi doresc să vă îndrept atenția spre un volum deosebit, apărut recent și în limba română, un devoțional pentru perioada de Advent, care ne invită să ne însușim adevărurile la care cugetăm în preajma Crăciunului pentru tot restul anului.

Emmanuel – An Invitation to Prepare Him Room at Christmas and Always (Emanuel – o invitație la a-I face loc de Crăciun și oricând după aceea)de Ruth Chou Simons este o invitație la a-I pregăti lui Isus loc de Crăciun și întotdeauna. De-a lungul celor patru săptămâni de Advent, ea ne îndeamnă să ne evaluăm postura, să ne amintim de promisiunea lui Dumnezeu de mântuire, să hotărâm care va fi răspunsul nostru față de această promisiune împlinită și să ne minunăm de însușirile extraordinare ale lui Mesia, Mântuitorul nostru.

Ce-ar fi dacă am permite adevărurilor care decurg din numele lui Isus – Emanuel – „Dumnezeu este cu noi” să influențeze tot ce facem tot restul anului? se întreabă ea.

Primul aspect care va fi influențat va fi postura noastră. Postura contează. Fie că stăm în picioare corect sau folosim un scaun ergonomic, postura noastră – sau poziția și înclinația – inimilor noastre contează și mai mult.

Și iată că așa începem călătoria noastră de Advent, începem cu postura noastră, pentru că modul în care intrăm în această perioadă afectează modul în care primim această perioadă.

Multora dintre noi le lipsește așteptarea plină de entuziasm pe care ne amintim că o aveam în copilărie când vine vorba de Crăciun. Întreabă-te: primul semn al decorațiunilor de Crăciun îți umple inima de bucurie sau doar faptul că vezi brazii cu luminițe integrate și hârtia de împachetat îți provoacă neliniște? Atmosfera creată de vânzători are scopul de a stârni în noi entuziasmul și pregătirea pentru un sezon festiv, dar, pentru mulți dintre noi, așteptarea veselă pentru o sărbătoare plină de distracție este umbrită de așteptări nerealiste și standarde imposibile. Înlocuim așteptarea cu așteptările.

Ceea ce ne spunem nouă înșine despre orice perioadă – dar mai ales în perioada Crăciunului – influențează cum ne simțim și ce facem în consecință. Dacă te aștepți ca Crăciunul să te facă se te simți bine cu privire la relațiile din familie, vei fi dezamăgit. Dacă te aștepți ca partenerul tău să-ți citească gândurile cu privire la ce consideri tu că face ca sărbătoarea să fie specială, vei fi dezamăgit. Dacă te aștepți ca darurile de la alții să te facă să te simți iubit, vei fi dezamăgit. Vezi tu, ceea ce credem că așteptăm în această perioadă ne afectează postura și asta, la rândul său, determină dacă suntem superbucuroși sau copleșiți.

Crăciunul este o întoarcere acasă – una în care umanitatea căzută capătă acces la casa care îi era destinată în Hristos. Singurul mod de a veni acasă la Isus este prin a-L primi și a-I pregăti un Loc chiar acolo unde ne aflăm, scrie Ruth Chou Simons.

Închinarea – postura corectă pe care trebuie să o avem înaintea lui Dumnezeu –începe atunci când ne plecăm inimile înaintea lui Isus și ne încredem în El pentru tot ce nu putem repara noi de unii singuri, ceea ce se dovedește a fi totul.

În timp ce lumea cere abundență materială, noi, cei care Îl cunoaștem pe Isus, știm că nu avem nimic de pierdut prin dărnicia noastră generoasă și nimic de câștigat care poate fi mai voloros decât răscumpărarea noastră în Hristos. Putem să ne luăm privirile de la abundența lumească și să le concentrăm asupra lui Isus. Putem să ne oprim din a număra tot ce credem că ne lipsește și să începem să trăim tot ceea ce ni s-a dat datorită lui Hristos. Când ne amintim de unde ne vine adevărata comoară, postura noastră se schimbă dintr-una de „nu am îndeajuns” în „am mai mult decât merit”.

Pentru toți aceia dintre noi care ne luptăm deseori cu sentimentele de pierdere și singurătate mai degrabă decât să ne bucurăm de căldura și sărbătorirea din perioada Crăciunului, nu suntem singuri. Ca urmași ai lui Hristos, nu trebuie să ne punem speranța în invitații la petreceri sau întruniri de familie fără haos; avem primirea supremă în Împărăția lui Dumnezeu. Primirea Lui este pentru tine și pentru mine. Isus mângâie, poartă de grijă și oferă ce au nevoie celor care tânjesc ca toate lucrurile să fie reînnoite și după o părtășie care nu se sfârșește. După cum se dovedește, când primești invitația Sa, El nu-ți mai dă drumul, ne asigură Ruth Chou Simons.

În același fel în care postura inimii noastre determină modul în care începem să-I pregătim Lui un loc de acest Crăciun, imaginea completă a promisiunii lui Dumnezeu de mântuire ne invită să vedem clar ce sărbătorim cu adevărat în această perioadă – și ceea ce contează azi în mijlocul tuturor incertitudinilor și circumstanțelor imposibile.

Așadar, aceasta este povestea speranței… povestea salvării. Aceasta este o poveste care ne schimbă postura inimilor dinspre sine spre El. Este o poveste pe care continuăm să o spunem zi după zi, anotimp după anotimp, an după an – chiar și după ce ultimul ornament a fost pus la păstrare. Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu pentru poporul Său și toți cei care vor veni la El așa cum El vine la noi.

Acesta este adevăratul dar al Crăciunului – Dumnezeu care vine în mizeria noastră imposibilă și croiește o cale de ieșire din disperarea noastră.

Crăciunul este o reamintire a faptului că nu există vindecare pentru disperarea noastră în afară de minunatul nostru Salvator, Isus, Mesia.

Crăciunul este o celebrare a promisiunii lui Dumnezeu de a zdrobi blestemul prin Fiul Său, Hristos, născut ca bebeluș să trăiască alături de noi. Nemaifiind legați de păcat și moarte, noi, cei care am fost odată izgoniți din prezența lui Dumnezeu, putem să intrăm în părtășie cu El din nou în ciuda păcatului nostru – datorită unui Salvator perfect și minunat.

Vezi tu, miracolul Crăciunului nu este doar nașterea din fecioară; miracolul a fost că Dumnezeu Și-a ținut promisiunea de a-Și salva poporul. Și a făcut asta El Însuși, alegând să vină pe pământ sub forma fragilă a omului. Promisiunea lui Dumnezeu nu a fost doar dusă la îndeplinire, ci a fost împlinită cu dragoste și compasiune.

Când vezi un bebeluș în iesle de acest Crăciun – o imagine populară care reprezintă povestea miraculoasă din Scriptură – nu lăsa ca afecțiunea ta să rămână acolo. Isus este mai mult decât un bebeluș, mai mult decât un miracol frumos într-o lume dură. El este mai mult decât o imagine familiară despre care se cântă în tonuri festive. Isus este Dumnezeu cu noi – Emanuel, exact așa cum i-a spus îngerul Domnului lui Iosif. Isus nu s-a născut să stea în iesle. El s-a născut să meargă la cruce. Și acest Isus – El este răspunsul după care am tânjit.

Dacă Isus este motivul sărbătoririi, atunci învierea este cu adevărat evenimentul cu cel mai mare potențial de a-ți schimba viața pe care îl putem sărbători. Pruncul Isus născut Mariei și lui Iosif în Betleem este într-adevăr un miracol pentru că El a fost Mesia cel promis. Fără cruce, bebelușul din iesle este doar un lucru nou și fascinant, dar nu schimbă viața nimănui.

Vrem ca miracolul de Crăciun să ne schimbe viețile și nu doar portofelele, încercând să răspundem cererilor după mai multe cadouri, mai multe evenimente, mai multe petreceri, mai mult, mai mult, mai mult. Poate că atunci când ne chinuim să experimentăm acea schimbare a inimii de Crăciun, asta se întâmplă pentru că am lăsat învierea în afara sărbătorii noastre a Întrupării.

Crăciunul este începutul drumului spre răscumpărare. Pentru că Isus nu a venit doar ca un bebeluș, ci a murit și a înviat ca Răscumpărător al nostru, noi suntem înviați la o viață nouă cu El când primim darul plin de har al mântuirii lui Dumnezeu.

Dacă idea de Emanuel – Dumnezeu cu noi – te dă pe spate, așa și trebuie. Dar și mai uimitor chiar decât nașterea lui Hristos este misterul prezenței veșnice a Salvatorului cu noi, oriunde mergem, prin Duhul. Dumnezeu cu noi nu a fost doar un eveniment în ziua de Crăciun, nici o viață de om de 33 de ani cât timp a umblat Isus pe pământ. Dumnezeu cu noi este pentru totdeauna în viețile celor ce Îl primesc ca Salvator și Rege.

Când Îi pregătim un loc de Crăciun, facem loc pentru o viață întreagă în prezența Sa. Isus nu vrea atenția noastră parțială în timpul lunii decembrie; El vrea inimile noastre în fiecare zi din fiecare an. El vrea să ne transforme.

Speranța noastră de Crăciun nu este să avem parte de soluții temporare la problemele noastre, ci faptul că avem parte de schimbarea permanentă care are loc când ne întâlnim cu Salvatorul, Isus Hristos și ne pocăim.

Fiecare Aleluia al Crăciunului începe cu predare și cu o întoarcere. Nu există bucurie până nu răspundem cu pocăință.

Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu, spune apostolul Pavel (Coloseni 2:6-7). Când speranța noastră este sigură în Isus, putem aducem mulțumiri în orice împrejurare.

Crăciunul este o zi de bucurie. Dacă I-am pregătit loc în inimile noastre, am crezut promisiunile Sale, am răspuns cu credință și am înțeles cine este Mesia pe care Îl sărbătorim, atunci Crăciunul este mai mult decât ziua de naștere a lui Isus; este ziua în care ne amintim de unde vine bucuria noastră care dăinuie. Și când bucuria noastră nu se sfârșește pe 25 decembrie, ziua de Crăciun nu este sfârșitul sărbătorii noastre; este doar începutul. Această bucurie este menită să ne schimbe 365 de zile pe an.

Și când uităm asta, trebuie pur și simplu să ne amintim acest adevăr: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Este un dar de Crăciun atât de minunat și adevărat că nu putem să nu continuăm să-I facem loc Lui, zi după zi, an după an, acum și pentru totdeauna.

Cu acest gând își încheie Ruth Chou Simons devoționalul de Advent, Emanuel, și fie ca acesta să fie gândul care să ne călăuzească în perioada festivă ce urmează și dincolo de ea, pentru totdeauna!

Ascultați mai multe pasaje din carte aici:

PS: Tot de Ruth Chou Simons și Troy Simons – „Fundamente”