Între școala de acasă (cauzată de grevă), sfârșitul anului școlar, traduceri, editări și o excursie prin țară, am reușit să citesc foarte puțin în luna iunie și a fost o surpriză și pentru mine să constat că am terminat totuși 11 cărți!
Nu vă lăsați impresionați de număr însă, pentru că el include benzi desenate, poezie pentru copii, cărți ilustrate, o antologie de citate, doar un roman consistent și o carte de eseuri pe teme creștine, plus o carte pe care, de fapt, am tradus-o. Asta nu înseamnă că nu au fost, cele mai multe dintre ele, cărți chiar foarte bune, așa că sper să vă inspire raportul mai scurt al acestei luni!
Prima carte citită în luna iunie a fost cea pe care i-am și oferit-o cadou lui Mihai cu ocazia Zilei Copilului, Ziua Copilului în satul Hărmălaia de Astrid Lindgren și Ilon Wikland. Nu cred că mi-a plăcut la fel de mult ca cea de Crăciun din aceeași serie, dar m-am bucurat să regăsesc aceeași atmosferă caldă, retro.
Am terminat apoi un roman început încă de la sfârșitul lunii mai, Tot albastrul cerului de Mélissa Da Costa, pe care vi l-am recomandat deja în seria Cărți cu dor de ducă.
După aceea, n-am reușit să-l scot pe Mihai afară într-o zi până nu i-am promis că citim acolo o nouă carte din seria Histronauții: O aventură cu vikingii de Frances Durkin și Grace Cooke (pe care o citise deja și singur, să ne-nțelegem, dar a insistat să i-o citesc și eu!).
Mihai m-a îndemnat apoi să citesc banda desenată Epoca mea de aur. Partea întâi de Daniel Horia, pe care el o citise deja cel puțin o dată.
Titlul are un dublu sens: este atât o trimitere la denumirea peiorativă dată perioadei de guvernare comunistă, dar și o trimitere la o etapă dragă la nivel personal, „epoca de aur” a copilăriei, care, chiar și sub dictatură, i-a rămas autorului în memorie cu o „aură” deosebită, datorită eforturilor pe care le făceau părinții și bunicii ca acesta să aibă o copilărie fericită. Mie mi-a plăcut, grafica e interesantă și sugestivă, aștept cu interes partea a doua.
După ce am terminat de tradus What Every Christian Should Know: 10 Core Beliefs for Standing Strong in a Shifting World de Dr. Robert Jeffress, m-am „răsplătit” citind într-o seară Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri de Carmen Tiderle, cu ilustrații de PETRIDEAN, cel mai recent volum al ei de poezii pentru copii.
M-am trezit râzând de una singură și întrerupându-l și pe soț din ce făcea ca să-i citesc versuri aproape de pe fiecare pagină. M-au amuzat în mod special „Prostia omenească”, „Zâna Măseluță”, „Zdrang!” (Bunica are un vas Ming./Eu am o minge.) și „P_EZ_E”, dar și vreo două care mi-au sunat a ceva ce aș fi pus eu la status la Yahoo Messenger acum 15 ani:
„Plouă cu soare”: Plouă cu soare, plouă cu soare,/ Pe parbriz am ștergătoare,/ Am vorbit cu ștergătoarele/ Să șteargă ploaia, să-mi lase soarele.
și
„Ții minte?”: Ții minte când te învârteai/ Și îți spuneau să te oprești/ Dar tu voiai să amețești/ Și continuai să te-nvârtești/ Și te-nvârteai la infinit/ Până-ntr-o zi când te-ai oprit?
După aceea, am ajuns și eu pentru a doua oară la cinema pe anul ăsta, așa că m-am mai uitat la ce filme urmează să apară și în următoarele luni și am descoperit că s-a făcut film după o bandă desenată de R.J. Palacio, Pasărea albă, apărută acum câțiva ani, o carte pe care am ignorat-o la vremea respectivă, nu știu de ce, poate și pentru că până de curând nu mă atrăgeau deloc benzile desenate.
În ultima vreme însă, am descoperit că există perioade de apatie a lecturii, dacă o pot numi așa (reading slump), în care o bandă desenată este exact ce-ți trebuie!
Revenind la Pasărea albă, după ce am văzut trailer-ul din care am aflat că este o adaptare a acestei cărți, bineînțeles că am vrut să citesc cartea mai întâi, așa că am și comandat-o!
Promovată ca fiind o poveste din universul cărții Minunea de aceeași autoare, doar pentru că este vorba despre bunica personajului „negativ” din acel roman, ea poate foarte bine să fie citită de sine stătătoare.
Această bunică, o evreică franțuzoaică, îi povestește nepotului ei, Julian, cum a reușit ea să supraviețuiască în timpul Celui De-Al Doilea Război Mondial în Franța ocupată de naziști, datorită unui coleg de clasă altruist.
Este o poveste minunată, impresionantă, cutremurătoare despre puterea prieteniei, bunătate și acceptarea celorlalți, care se vrea a fi încă o piatră de aducere-aminte pentru ca lumea să nu uite și să nu repete atrocitățile Holocaustului, dar și un manifest împotriva discriminării în general, însă mai ales a refugiaților (autoarea face trimitere la finalul cărții la politica administrației Trump față de refugiații sirieni). V-o recomand din plin!
Și, ca să vedeți coincidență, săptămâna trecută am ajuns în sfârșit din nou la biblioteca de cartier (tot la insistențele lui Mihai, care face orice numai să stea cât mai puțin afară!), unde am descoperit că au adus noutăți, printre care și Minunea în 365 de zile – Preceptele domnului Browne de aceeași R.J. Palacio, o antologie de citate.
Mă gândeam, citindu-le, cât de mult mi-ar fi plăcut o astfel de carte când eram adolescentă, pentru că eram o colecționară de citate „inspiraționale” (încă sunt, dar apuc să le notez altfel și mult mai selectiv)!
M-am bucurat de ea și acum, pentru că am regăsit multe citate frumoase pe care le știam, dar am descoperit și unele noi, și cred că ar fi un cadou perfect pentru copiii de gimnaziu și adolescenți, pentru că, pe lângă citatele propriu-zise, există în fiecare lună câte un text mai elaborat în care sunt povestite niște situații de viață care ilustrează vreunul dintre „precepte”.
Iată câteva dintre cele care mi-au atras atenția:
În penultima săptămână din lună am ajuns în sfârșit la Oradea și la Librăria Scriptum (despre care am vrut să scriu un articol separat, dar nu am mai apucat) și le mulțumesc celor de la editură pentru noutățile cu care am venit înapoi la București!
Printre ele s-a numărat și cartea pentru copii scrisă de Ann Voskamp, Cântecul curajului, o carte foarte drăgălașă, de al cărui refren avem nevoie cu toții: Isus te iubește/ și te prețuiește,/ Fii mereu voioasă,/ cu El ești curajoasă!
Pe la sfârșitul lunii am intrat în sfârșit în posesia unei noi adaptări pentru copii mai mici a uneia dintre cărțile mele de suflet, Anne de la Green Gables, din colecția Prima mea bibliotecă de la Editura Litera, care apare inclusiv la chioșcurile de ziare.
Ilustrațiile mi s-au părut total nepotrivite pentru tonul poveștii originale, pentru că stilul lor caricatural pare să ia în zeflemea conținutul, ceea ce creează un efect tare nefericit.
Adaptarea în sine nu e rea, include destule episoade-cheie din carte, dar mi-ar fi plăcut să includă și momentul cu rochia cu mâneci bufante. Și în ce privește textul am fost dezamăgită puțin, pentru că am descoperit că este tradus după o adaptare în limba spaniolă (pare că întreaga colecție este o traducere după o serie în spaniolă, dar nu am reușit să dau de ea în original).
În fine, ultima carte terminată în luna iunie a fost Aventura dez-amăgirilor. Despre risipa lui Dumnezeu de Mihai Frățilă, Episcop greco-catolic de București, despre a cărei lansare la Bookfest v-am povestit aici.
Mi s-a părut mai greu de urmărit decât celelalte cărți ale sale (pe care le-am prezentat în emisiuni și aici pe blog), poate și pentru că am fost și eu toată luna într-o dispoziție tare nepotrivită pentru citit. Mi s-a părut că nu a atins suficient subiectul dezamăgirilor, așa cum sugerează titlul, dar n-aș zice nici că m-a… dezamăgit. Sperăm să-i dedicăm și ei un episod la toamnă și sper ca atunci să pot emite o părere mai coerentă!
În luna iulie lucrez atât la o nouă traducere, cât și la o editare, și încerc să citesc când îl scot pe Mihai afară în parc, deci nu-mi fac mari speranțe să depășesc numărul de cărți din luna iunie, dar sper totuși să revin la un ritm mai bun de lectură. E paradoxal felul în care lucrul la calculator asupra unor cărți te face să nu mai ai prea multă energie pentru a citi efectiv cărți! #săvinăvacanța
Voi ce mai citiți vara asta?
CARTEA E O VIAȚĂ 