Bătrânii spuneau: „Dacă ispita se ridică asupra ta în locul în care trăiești, nu-ți părăsi locul la vremea ispitirii; dacă nu, oriunde vei merge, vei găsi lucrul de care ai fugit. În schimb, fii răbdător până când ispita va pieri, așa încât plecarea ta să nu fie o piatră de poticnire și, la vreme de pace, plecarea ta să nu-i tulbure pe cei care rămân în locul acela.”
Un frate l-a întrebat pe un bătrân: „Ce să fac, părinte, căci nu fac nimic din cele ale călugăriei. Sunt mereu în nepăsare: mănânc, beau, dorm, am gânduri necurate, sunt în mare tulburare. Sar de la un lucru la altul și de la un gând la altul.” Bătrânul i-a zis: „Rămâi în chilia ta. Ceea ce poți face, fă fără să te tulburi. Dăruiește-te lucrului mărunt pe care-l faci acum în chilia ta, pentru Dumnezeu, păzindu-ți cugetul.”
Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.
CARTEA E O VIAȚĂ 