„Speranță de neclintit” de Max Lucado

Astăzi vă invit să răsuflați ușurați și să descoperiți că există speranță. O Speranță de neclintit așa cum ne arată Max Lucado în cartea cu același titlu.

Cu subtitlul Clădește-ți viața pe promisiunile lui Dumnezeu, acest volum trece în revistă câteva dintre promisiunile pe care le face Dumnezeu în Biblie (sau adevăruri pe care ne putem baza) și modul în care acestea ne pot ajuta să facem față situațiilor dificile prin care trecem.

Un cercetător al Scripturii a petrecut un an și jumătate încercând să calculeze numărul promisiunilor pe care Dumnezeu le-a făcut omenirii. A găsit 7.487 de promisiuni! Promisiunile lui Dumnezeu sunt ca brazii pe munții Scripturii: multe la număr, neclintite, perene. Unele promisiuni sunt pozitive, garantând binecuvântarea. Altele sunt negative, asigurându-ne că există consecințe. Dar toate impun anumite obligații, pentru că Dumnezeu nu este doar Dătătorul promisiunilor, ci El este și Împlinitorul lor.

Întrebarea care se pune nu este dacă Dumnezeu Își va ține promisiunile, ci dacă noi ne vom clădi viețile pe promisiunile Lui.

După patruzeci (!) de ani de implicare în lucrare, scrie Max Lucado, am descoperit că nimic altceva nu încurajează sufletul obosit la fel ca promisiunile lui Dumnezeu. Această carte – Speranță de neclintit – conține unele dintre promisiunile lui Dumnezeu care-mi plac cel mai mult. Multe dintre ele sunt promisiuni la care am apelat de-a lungul anilor pentru a-i încuraja pe alții. Și, desigur, pentru a mă încuraja pe mine însumi. Avem nevoie disperată de ele. Nu avem nevoie de alte opinii sau presimțiri, ci avem nevoie de declarațiile sigure ale Dumnezeului nostru puternic și iubitor. El conduce lumea potrivit acestor promisiuni mărețe și minunate.

Pe ce te rezemi tu – pe circumstanțele vieții tale sau pe promisiunile lui Dumnezeu?

Prima promisiune pe care o extrage Max Lucado este din relatarea creației din Geneza 1:26, care în traducerea MSG sună astfel: Să facem om după chipul Nostru, să-i facem o reflectare a naturii Noastre.

Te întrebi dacă ești cineva important? Când te frămânți cu această întrebare, amintește-ți următoarea promisiune a lui Dumnezeu: ai fost creat de Dumnezeu, după chipul Său, pentru gloria Lui.

Păcatul a distorsionat acest chip, dar nu l-a distrus complet. Curăția noastră morală a fost alterată. Intelectul nostru este poluat de idei nesăbuite. Am căzut pradă elixirului înălțării de sine în loc să-L înălțăm pe Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu este greu de deosebit de multe ori în oameni. Dar să nu cumva să crezi că Dumnezeu Și-a revocat promisiunea sau planul. El încă face oameni după chipul Lui, care să poarte în ei asemănarea cu El și care să-I reflecte gloria, scrie Max Lucado.

Noul Testament descrie lucrarea progresivă a lui Dumnezeu de a ne forma după chipul Său. Pe măsură ce noi stăm în părtășie cu Dumnezeu, citim Cuvântul Său, împlinim poruncile Lui și căutăm să înțelegem și să reflectăm caracterul Lui, se întâmplă ceva minunat în noi. Sau, mai bine zis, Cineva minunat ia chip în noi. Dumnezeu începe să Se manifeste prin noi.

Vei lăsa tu ca acest adevăr să definească felul în care-i vezi pe ceilalți oameni? Fiecare persoană pe care o vezi în jurul tău este creată de Dumnezeu pentru a purta chipul Său și merită să fie tratată cu demnitate și respect. Acest lucru înseamnă că toți oamenii merită să fie percepuți în funcție de ceea ce sunt: purtători ai chipului lui Dumnezeu.

O altă promisiune o găsim în Epistola către Evrei 4:15-16: Marele nostru Preot poate să ne înțeleagă slăbiciunile. Avem un Mare Preot care poate să înțeleagă prin ce trecem. Și, de vreme ce înțelege, la El găsim milă și har atunci când avem nevoie. Nu suntem pur și simplu lăsați să ne chinuim. Atunci când cădem, nu suntem uitați. Atunci când ne împiedicăm pe cale, nu suntem abandonați. Dumnezeul nostru ne înțelege.

Dacă Isus a fost ambele – și Dumnezeu și om în același timp – atunci avem ceea ce este mai bun din ambele lumi, scrie Max Lucado. Nici umanitatea, nici dumnezeirea Lui nu sunt compromise. El a fost în întregime uman și în întregime divin. Datorită primei caracteristici, noi ne apropiem, iar datorită celei de-a doua, noi ne închinăm.

Contează această promisiune? Dacă te întrebi vreodată dacă Dumnezeu te înțelege, atunci contează. Dacă te întrebi vreodată dacă Dumnezeu te aude, atunci contează. Dacă te întrebi vreodată dacă un Creator necreat poate să înțeleagă problemele cu care te confrunți, atunci meditează la promisiunea aceasta a întrupării. Isus „poate să înțeleagă slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15 NCV). Cel care aude rugăciunile tale îți înțelege durerea. El nu ridică niciodată din umeri, nu-Și bate joc, nici nu neagă problemele tale fizice. Pentru că și El a avut un trup omenesc.

Ai sufletul tulburat? Și El l-a avut. (Ioan 12:27)

Ți-este frică de moarte? Și Lui I-a fost. (Matei 26:38)

Ești copleșit de durere? Și El a fost. (Ioan 11:35)

Te-ai rugat vreodată cu strigăte puternice și cu lacrimi? Și El a făcut acest lucru. (Evr.5:7)

De aceea, El înțelege prin ce treci.

Și, mai mult decât atât, se roagă pentru noi! Apostolul Pavel ne spune în Romani 8:34 că Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.

Meditează la această promisiune: chiar în acest moment, în mijlocul furtunii tale, Isus mijlocește pentru tine. Împăratul universului pledează în favoarea ta. El strigă la Tatăl pentru tine. Cere ajutorul Duhului Sfânt. El pledează ca o binecuvântare specială să fie trimisă în calea ta. Nu ești singur în lupta cu vântul și cu valurile.

Când noi uităm să ne rugăm, El Își amintește să Se roage.

Când noi suntem plini de îndoieli, El este plin de credință.

Când noi nu suntem vrednici să fim ascultați, El este și va fi pentru totdeauna vrednic să fie ascultat, ne încurajează Max Lucado.

Unul dintre capitolele care mi-a plăcut cel mai mult din cartea Speranță de neclintit de Max Lucado a fost capitolul 11 – Bucuria va veni curând, care se bazează pe promisiunea din Psalmul 30:5: Plânsul poate dura toată noaptea, dar bucuria vine odată cu dimineața.

Disperarea nu va dura la nesfârșit. Tristețea nu va ține pentru totdeauna. S-ar putea ca norii să eclipseze soarele, dar nu-l pot elimina. S-ar putea ca noaptea să întârzie apariția răsăritului, dar nu-l poate înfrânge de tot. Până la urmă tot vine dimineața. Nu pe cât de repede am vrea noi. Nu la fel de dramatic pe cât ne-am dori noi, dar dimineața va veni, iar odată cu ea, și bucuria.

Ai nevoie de această promisiune? Treci printr-o astfel de perioadă în care plângi mult, ai uitat care-ți este nădejdea și în care te întrebi dacă dimineața va sfârși vreodată noaptea prin care treci?

Max Lucado ne oferă ca încurajare experiența Mariei Magdalena în dimineața Învierii Domnului Isus Hristos. Bucuria va veni. Bucuria vine datorită faptului că Isus Se arată. Iar dacă nu-I recunoaștem fața, El ne va spune pe nume: „Iată, te-am încrustat în palmele mele” (Is. 49:16).

Numele tău nu este pierdut pe undeva printr-un dosar foarte gros. Dumnezeu nu are nevoie să vadă ecusonul tău pentru a-Și aduce aminte de tine. Numele tău este tatuat, încrustat pe mâna Sa.

Fă ceea ce fac oamenii Promisiunii. Vino mereu la Isus. Chiar dacă încercarea este grea. Chiar dacă soarele pare să nu mai răsară. Chiar dacă ceilalți nu au răspunsuri, mergi la Isus. Maria Magdalena asta a făcut. Nu, ea nu a înțeles promisiunea lui Isus și a venit să caute un Isus mort, nu Unul Viu. Dar cel puțin a venit. Și pentru că a venit la El, El a venit la ea.

Dar tu? Vei fi ispitit să te dai bătut și să pleci. Nu face asta! Chiar și atunci când nu ai niciun îndemn, mergi pe cărarea care duce la mormântul gol. Deschide-ți Biblia. Meditează asupra unor versete. Cântă cântecele credinței. Vorbește cu alți credincioși. Plasează-te într-o poziție în care să fii găsit de Isus și ascultă cu atenție. S-ar putea ca grădinarul acela să fie chiar Răscumpărătorul tău.

Plânsul vine. Vine la noi toți. Inimile zdrobite ne lasă cu fața brăzdată de lacrimi și cu poveri uriașe. Plânsul vine. Dar la fel de sigur este că vine și bucuria. Întunericul vine, dar și dimineața vine cu siguranță. Întristarea vine, dar și speranța este pe drum. Întristarea s-ar putea să stăpânească noaptea asta, dar nu ne poate stăpâni viețile, scrie plin de speranță Max Lucado.

Acesta își încheie cartea cu o promisiune pe care o găsim în Epistola către Evrei 6:19-20: …să apucăm nădejdea care ne era pusă înainte, pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

Cu alte cuvinte, ancora noastră este fixată chiar în Sala Tronului lui Dumnezeu. Ne-am putea imagina ancora fixată chiar de tronul Lui. Acest lucru înseamnă că niciodată nu se va desprinde. Frânghia nu se va rupe niciodată. Ancora este fixată, iar frânghia este solidă. De ce? Pentru că diavolul nu poate ajunge la ea și este în grija lui Cristos. Și de vreme ce nimeni nu poate să ți-L ia pe Cristos, nimeni nu-ți poate fura speranța.

Îmi place cum este redat acest pasaj în versiunea MSG: Apucă cu ambele mâini speranța promisă și nu-i da drumul niciodată. Ea este o ancoră de salvare spirituală, nestricăcioasă, care trece peste toate aparențele și ajunge chiar în prezența lui Dumnezeu unde Isus, care a ajuns înaintea noastră, Și-a ocupat postul permanent de Mare Preot pentru noi (Evrei 6:18-20 MSG).

De aceea, imperativul lui Max Lucado este: Clădește-ți viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Pentru că aceste promisiuni sunt nestricăcioase, nădejdea pe care o vei avea va fi neclintită. Da, vânturile vor bate. Ploaia va veni. Dar tu vei rămâne neclintit, încrezându-te în promisiunile lui Dumnezeu.

Sper că ați fost încurajați de cele câteva promisiuni pe care le-am extras din cartea Speranță de neclintit de Max Lucado, care cuprinde mult mai multe, pe care vă încurajez să le descoperiți citind-o. În limba română această carte a fost publicată de Editura Scriptum, căreia îi mulțumim pentru colaborare!

Ascultați episodul integral aici: