#SCRIPTUM20 – „Călăuzirea lui Dumnezeu“ de Elisabeth Elliot


În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.

Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna martie și regulamentul aici.

Cartea de care ne amintim astăzi se numeşte Călăuzirea lui Dumnezeu şi este scrisă de Elisabeth Elliot. Autoarea a împărţit cartea în 5 capitole şi încearcă să ne arate modul în care trebuie să ne apropiem de Dumnezeu ca să-I aflăm voia şi felul în care El ne-o va arăta. Iată ce spune ea despre această carte:

Aceasta este o carte despre călăuzirea lui Dumnezeu, dar ea nu este alcătuită din şase paşi simpli care trebuie urmaţi pentru a putea avea parte de călăuzirea divină. Cartea de faţă este mai degrabă o colecţie de observaţii izvorâte din experienţa personală şi din Biblie, referitoare la motivul pentru care Dumnezeu îi călăuzeşte pe copiii Săi şi felul în care face El, de fapt, acest lucru.

A cere călăuzirea lui Dumnezeu înseamnă implicit a lua o decizie, ceea ce presupune credinţă. Natura acestei credinţe trebuie să fie superioară atitudinii degajate de genul: „Dacă îmi place ceea ce văd, atunci iau lucrul respectiv“. Dumnezeu cere acel gen de credinţă care are puterea să aştepte răsplătirile pe care le promite El şi să considere că acestea merită aşteptarea şi preţul care trebuie plătit. De fapt, rugăciunile noastre pentru călăuzire (sau pentru orice altceva) încep din momentul în care putem rosti: Mă încred în El. Însă o asemenea atitudine presupune renunţare. Nu vom mai spune: „Dacă mă încred în El, atunci El îmi va da cutare sau cutare lucru“; ci „Mă încred în El. Îl las pe El să hotărască ce anume să-mi ofere şi ce să îmi refuze“.

Nu e uşor, dar vom vedea că se poate şi vom vedea asta atât din istorisirile din Biblie la care face referire autoarea, dar şi din propria ei experienţă.

Elisabeth Elliot ne spune că trebuie să facem din Biblie temelia. Am întâlnit, citind Biblia, nenumărate dovezi în favoarea faptului că au existat oameni pe care Dumnezeu i-a călăuzit. Pe paginile Scripturii găsesc totodată asigurarea că El doreşte să mă călăuzească şi pe mine. El face acest lucru de multă vreme. Mâna Lui se întinde înspre mine. Eu doar trebuie să o apuc…

Pentru a primi însă călăuzirea lui Dumnezeu este nevoie de împlinirea unor condiţii, pe care autoarea le prezintă în capitolul 3. Prima condiţie este să recunosc cine este Dumnezeu Însuşi. Dacă dorim să ştim ce trebuie să facem, trebuie întâi să aflăm cine este Cel care ne vorbeşte.

Credinţa şi ascultarea credinţei sunt următoarele condiţii. Ni se cere să ne punem încrederea în ceea ce afirmă Dumnezeu, deci aceste condiţii sunt strâns legate de prima. Dacă L-am recunoscut cu adevărat pe Dumnezeu, vom putea să ne încredem în cuvântul Său. Nu putem împlini prin propriile noastre puteri condiţiile pentru a ajunge la lumina pe care o căutăm, dar problema a fost deja rezolvată. Isus este călăuza noastră şi El Însuşi este şi Calea.

A crede un anumit lucru – de exemplu, în faptul că Dumnezeu ne va călăuzi – se aseamănă cu primul pas pe care îl face un copil. Este începutul umblării cu Dumnezeu. Paşii care urmează se aseamănă cu cel dintâi prin faptul că şi ei conţin elementul credinţei. Dacă Dumnezeu Şi-a ţinut promisiunea acum, El Îşi va ţine promisiunea şi data viitoare. Cred cuvântul pe care îl am acum din partea Lui şi ştiu că mâine El îmi va vorbi din nou.

În final, iată câteva exemple de moduri prin care Dumnezeu ne poate arăta ce trebuie să facem, discutate de autoare în ultimul capitol:

Mijloace supranaturale – Semne vizibile Magii sunt oameni care au fost călăuziţi astfel. Nu ştim cine sau câţi au fost, dar ei ştiau destule despre stele cât să înţeleagă semnificaţia stelei din Betleem, aşa că Dumnezeu a ales această metodă ca să-i călăuzească, folosindu-se şi de abilităţile şi cunoştinţele lor.

Îngeri Apariţiile îngerilor nu sunt aşa de rare precum am fi tentaţi să credem. Numai la Naşterea Domnului au fost cinci arătări angelice. Agar, Avraam, Lot, Iacov, Zaharia, Maria, Iosif, Petru, Pavel, toţi aceştia s-au întâlnit cu îngeri trimişi de Domnul cu o anumită misiune.

Vise şi vedenii Iosif a avut vise profetice, Ghedeon a aflat ce trebuia să facă prin intermediul visului altui om, regele Nebucadneţar a avut vise despre care Daniel a fost sigur că erau de la Dumnezeu, Pavel a fost înştiinţat astfel ca să ştie unde să se ducă în călătoriile sale misionare.

Este important să reţinem că manifestarea fenomenelor supranaturale ţine de hotărârea înţelepciunii divine. Nu trebuie ca noi să Îi cerem lui Dumnezeu să ne călăuzească într-un mod miraculos.

Mijloace naturale – Datoria Oameni ca David (păstor), Samuel (avea îndatorirea de a sluji în Templu), Matei (strângea taxe) au primit o chemare din partea lui Dumnezeu în timp ce îşi vedeau în mod natural de responsabilităţile lor. Când nu ştim nici măcar în ce constă următorul lucru pe care trebuie să facem, cu siguranţă mai avem vreo altă îndatorire care ne aşteaptă. Regula este să o facem şi s-ar putea ca acel lucru să ne deschidă ochii şi spre următorul pas.

Călăuzirea prin ceilalţi Dumnezeu ne călăuzeşte în permanenţă prin relaţiile noastre cu alţii. Ni se spune să ne supunem unii altora, că soţiile trebuie să fie supuse soţilor lor şi copii părinţilor, să ascultăm de regulile unor instituţii sau de legi. Trebuie să ne asigurăm că dăm dovadă de ascultare în aceste relaţii înainte de a începe să căutăm o călăuzire mai mistică.

Daruri şi abilităţi Dumnezeu cunoaşte contextul din care venim, punctele tari şi cele slabe, preferinţele, temerile, experienţa. Nu suntem întotdeauna buni judecători ai capacităţilor noastre, dar în relaţie cu ceilalţi oameni putem ajunge să ne cunoaştem pe noi înşine.

Atunci când încerc să găsesc direcţia cea bună, ar trebui să iau în considerare ce experienţă am avut până acum, ce daruri şi înclinaţii am şi pentru ce m-a pregătit viaţa mea de până acum. Ce ţin în mână? Care este rolul meu în Trupul lui Cristos? Oare am ceva de oferit? Există vreun loc în care este nevoie acum de ceea ce pot eu oferi? Aceste întrebări mă vor ajuta să descopăr ce trebuie să fac.

Circumstanţele „Toate lucrurile lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu“. Avem convingerea, izvorâtă din actul credinţei, că El se foloseşte şi de circumstanţe şi de asemenea suntem înzestraţi şi cu inteligenţă.

Sper că nu am uitat de importanţa principiului omenesc al bunului-simţ. Inteligenţa pe care o avem este un dar de la Dumnezeu; circumstanţele în care ne găsim sunt sub controlul Său. În raportarea la aceste circumstanţe, trebuie să folosim atât inteligenţa noastră, cât şi credinţa pe care o avem. Este posibil să devenim atât de îndărătnici în insistenţa noastră încăpăţânată asupra unui anumit mijloc de călăuzire, încât să ignorăm cu desăvârşire semnele care sunt în jurul nostru.

Alege ce este mai greu Dintre două drumuri, alege-l pe cel mai greu. Dacă ai eliminat toate celelalte posibilităţi şi totuşi au rămas două care par a fi în aceeaşi măsură plăcute lui Dumnezeu, optează pentru soluţia care ţi se pare mai dificilă. Isus a spus că „este grea calea care duce la viaţă“, ceea ce ar putea însemna că El ne cere să voim împotriva voinţei noastre.

Aşa se încheie cartea Călăuzirea lui Dumnezeu de Elisabeth Elliot. E o carte subţire, după cum poate v-aţi putut da seama, din moment ce nu are decât 5 capitole, dar cred că a condensat destul de multe idei în puţine pagini. Vă invit să o citiţi şi voi pagină cu pagină pentru a descoperi şi restul metodelor identificate de autoare prin care Dumnezeu ne poate călăuzi, dar şi alte experienţe din viaţa autoarei sau din Biblie.

Pentru mai multe detalii despre autoare şi cărţile sale vizitaţi site-ul oficial elisabethelliot.org.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s