Pe 31 octombrie 1517 Martin Luther țintuia pe ușa Catedralei din Wittenberg 95 de teze spre dezbaterea publică a problemei abuzurilor cu privire la indulgențe. Nici nu s-ar fi gândit că gestul său va duce nu doar la schimbarea practicilor bisericești, ci și la crearea unui nou mod de gândire cu privire la Biserică, relația omului cu Dumnezeu și la rolul său în societate.
În 2017 s-au împlinit 500 de ani de la acest eveniment. Cu ocazia acelei aniversări am avut un sezon special al emisiunii CARTEA E O VIAȚĂ (sezonul 13), dedicat mai multor volume ce tratează subiectul Reformei, al vieții marilor reformatori, impactul Reformei asupra Țărilor Române, dar și istoria gândirii creștine de la începuturi și până în prezent.
Pentru că până acum nu le-am prezentat și în formă scrisă pe blog, ne-am gândit să dedicăm această lună octombrie a anului 2020 prezentării acestor volume.
Începem a
ceastă serie cu volumul Flacăra nestinsă – Introducere în Reformă de Michael Reeves.
Michael Reeves, fost pastor la Biserica All Saints din Londra, în prezent consultant teologic pentru UCCF, The Christian Unions, prezintă, pe scurt, într-un stil antrenant, etapele importante ale evenimentelor premergătoare Reformei, ale Reformei în spațiul german, francez și englez și urmările acesteia până astăzi.
Autorul începe prin a prezenta contextul istorico-religios al Reformei în Evul Mediu: Fără Părintele Papă nu putea exista Biserică, fără mama Biserică nu putea exista mântuire.
Papa era considerat a fi „vicarul” (reprezentantul) lui Cristos pe pământ și, ca atare, el era canalul prin care se revărsa tot harul lui Dumnezeu.
Enoriașii (în general pe când erau copii) erau primiți pentru prima dată în Biserică pentru a gusta harul lui Dumnezeu prin botez.
Se considera că …harul venea prin simpla privire către pâinea ridicată la Mesă.
În anul 1215, cel de-al patrulea Conciliu Lateran a venit cu o idee care se dorea a fi un ajutor folositor pentru toți cei care căutau să fie „justificați”: se cerea tuturor creștinilor (sub amenințarea cu pedeapsa condamnării eterne) să-și mărturisească regulat păcatele în fața preotului, așa apărând taina spovedaniei, care se practică și astăzi.
Așa erau cei mai mulți creștini în ajunul Reformei: dedicați, și dedicați îndreptării, dar nu răsturnării religiei lor. Nu era o societate care căuta o schimbare radicală, ci una care voia doar o curățare a abuzurilor recunoscute, încheie Michael Reeves prima parte a cărții Flacăra nestinsă.
Jan Hus, din Praga, Boemia (Republica Cehă de astăzi) a fost primul care a negat public puterea papilor de a emite indulgențe și și-a exprimat îndoielile cu privire la existența purgatoriului. Ca urmare, el a fost condamnat la moarte pentru erezie și ars pe rug în 1415.
Un alt moment important în istoria Reformei a reprezentat-o apariția în 1516 a traducerii Noului Testament în limba greacă realizat de Erasmus, care a fost baza pentru multe dintre traducerile în limbile populare de mai târziu.
În continuare Michael Reeves dedică un capitol lui Martin Luther, primul mare reformator cu impact durabil, născut la 1483 la Eisleben, Germania. Acesta, ca și Jan Hus, a propus spre dezbatere problema indulgențelor, al căror distribuitor înfocat era în acea perioadă Johann Teztel.
Astfel că la 1 noiembrie 1517 Martin Luther pironește 95 de teze pe ușa bisericii din Wittenberg. Acestea erau în latină, limba comunității academice, iar a afișa proclamații pe ușa bisericii era ceva destul de obișnuit. Prin urmare, tezele acestea nu erau un protest dramatic, popular, ci o chemare la o dispută academică.
În următorul capitol al cărții, Michael Reeves prezintă mișcarea de reformă desfășurată în paralel în Elveția de către Ulrich Zwingli și mișcările reformatorilor radicali.
De asemenea, el dedică un capitol reformatorului francez, Jean Calvin, născut în 1509 în Franța.
Reforma este tratată cu violență în Franța, de ambele părți, cu pancarte și proteste, astfel încât Calvin devine un exilat în Elveția, la Basel. Acolo a scris la 26 de ani și la doar doi ani de la convertirea sa bruscă, prima ediție a lucrării sale, Institutele religiei creștine.
Următoarele capitole ale cărții sunt dedicate reformei din spațiul anglo-saxon. William Tyndale a publicat în 1526 în Germania prima ediție a Noului Testament în limba engleză.
Noul Testament al lui Tyndale putea fi și avea să fie tipărit în mii de exemplare, care au fost ulterior introduse prin contrabandă în Anglia în baloturi de pânză, iar în scurtă vreme au fost însoțite de „Parabola răului mammon”, scrisă de el, un argument pentru justificarea numai prin credință. Mai mult, traducerea Noului Testament a lui Tyndale era o nestemată. Scrisă frumos și îngrijit, era o carte foarte interesantă.
Din păcate, și Tyndale a fost condamnat la moarte și a fost spânzurat și ars în 1535, ultimele sale cuvinte fiind Doamne, deschide ochii regelui Angliei!
În finalul cărții Flacăra nestinsă autorul se întreabă dacă reforma s-a încheiat, lăsându-ne să medităm singuri la răspuns. Această carte este o introducere foarte bună în studiul mișcărilor de Reformă din Europa medievală și renascentistă, scrisă într-un stil alert, ușor de urmărit și de înțeles, și chiar cu umor. Este o carte foarte bună pentru oricine dorește să-și stabilească niște repere esențiale în acest domeniu și să înțeleagă motivele și motivațiile care au stat la baza Reformei.
Pentru mai multe explicații și mai multe detalii ascultați episodul integral aici:
CARTEA E O VIAȚĂ 