„Înainte de amin” de Max Lucado


Astăzi vă propun o carte care abordează un subiect vital al relației cu Dumnezeu – rugăciunea.

Multe cărți ne lasă cu impresia că rugăciunea este dificilă și complicată. Cartea pe care v-o aduc astăzi înainte, însă, dorește să o facă simplă și clară, exact așa cum a intenționat-o Isus. Este vorba despre cartea Înainte de amin. Puterea unei rugăciuni simple de Max Lucado.

Cu toții ne rugăm… din când în când. Ne rugăm să rămânem treji, să ne putem concentra. Ne rugam cand tumora este declarată malignă. Când rămânem fără bani înainte de sfârșitul lunii. Când căsnicia începe să se destrame. Ne rugăm. Oare nu ne-ar plăcea tuturor să ne rugăm… Mai mult? Mai bine? Cu mai multă putere? Cu o mai mare înflăcărare, credință și perseverență?

Când ucenicii I-au cerut lui Isus să-i învețe să se roage, El le-a dat o rugăciune. Nu o prelegere despre rugăciune. Nu o doctrină a rugăciunii. Le-a dat o rugăciune ușor de recitat, de repetat și de purtat, scrie Max Lucado, amintind de rugăciunea Tatăl nostru.

Pentru cei mai mulți dintre noi, rugăciunea nu înseamnă o retragere de o lună și nici măcar o meditație de o oră. Rugăciunea este o conversație cu Dumnezeu în timp ce îți conduci mașina la serviciu ori aștepți să fii primit la o întrevedere sau înainte să discuți cu un client. Rugăciunea poate fi vocea interioară care direcționează acțiunea exterioară.

Un lucru este sigur: Dumnezeu te va învăța să te rogi. Să nu crezi nici măcar o clipă că se uită la tine încruntat și cu brațele încrucișate, așteptând să-ți îmbunătățești viața de rugăciune. Dimpotrivă. „Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine”, scrie în Apocalipsa 3:20. Noi vorbim. El ascultă. El vorbește. Noi ascultăm. Aceasta-i rugăciunea în forma ei cea mai pură. Dumnezeu îi transformă pe oamenii Lui prin asemenea momente. El mă schimbă! Da, sunt neîndemânatic când vine vorba de rugăciune, dar sunt un neîndemânatic în curs de recuperare, își încheie Max Lucado pe un ton încurajator introducerea.

Rugăciunile nu sunt evaluate după stilul lor. Așa cum un copil fericit nu poate să îmbrățișeze greșit, nici o inimă sinceră nu poate să se roage greșit. În viață există destule poveri și fără să mai adăugăm la ele rugăciunea corectă. Dacă rugăciunea depinde de felul în care mă rog, sunt pierdut. Dar dacă puterea rugăciunii depinde de Cel care aude rugăciunile, și dacă Cel care aude rugăciunile e Tăticul meu, atunci mai este speranță, spune Lucado în cartea Înainte de amin. Rugăciunea este foarte simplă. Împotrivește-te impulsului de a o complica. Nu te mândri cu rugăciunile tale meșteșugite. Nu te scuza pentru rugăciunile tale incoerente. Renunță la jocurile ieftine. Renunță la mușamalizări. Și fii pur și simplu sincer – sincer cu Dumnezeu. Urcă-te în poala Lui și spune-I tot ce ai pe inimă. Sau nu-I spune nimic. Înalță-ți inima spre cer și spune: Tată… Tăticule…

Dacă Dumnezeu este ca noi, doar puțin mai puternic, de ce să ne mai rugăm? Dacă obosește, de ce să ne rugăm? Dacă are limitări, întrebări și ezitări, atunci ai putea să te rogi la fel de bine și Vrăjitorului din Oz. Dar dacă Dumnezeu este în același timp Tată și Creator, sfânt – spre deosebire de noi – și înălțat mai presus de noi, atunci ajutorul se află la distanță de o rugăciune, scrie Max Lucado, în cartea sa, Înainte de amin.

El ne face următoarea sugestie: Înainte să înfrunți lumea, stai în fața Tatălui tău. Și uite cum se poate face lucrul acesta. Să zicem că e luni dimineața. Ceasul deșteptător face ceea ce știe el să facă: sună. Tu gemi nemulțumit, te răsucești pe partea cealaltă și te ridici în capul oaselor. În vremurile bune, deja ți-ai fi făcut cafeaua, ai fi pornit aparatul de radio ca să auzi știrile și ți-ai fi început ziua cu o trecere toxică în revistă a problemelor din lumea largă. Dar astăzi recurgi la Rugăciunea de buzunar. Scopul tău nu e să te privești pe tine, ci să-L privești pe Dumnezeu. Nu subestima puterea acestei clipe. I-ai deschis ușa lui Dumnezeu și ai primit adevărul în inima ta. Credința s-a furișat înăuntru în timp ce disperarea moțăia.

Arată lumea ta diferit fiindcă te-ai rugat? se întreabă Lucado. Într-un sens, nu. Războaiele încă fac ravagii, încă mai apar blocaje în trafic și oamenii răi încă mai populează planeta. Dar tu ești diferit. Tu ai pace. Tu ai stat de vorbă cu Pilotul. Iar Pilotul este un adevărat profesionist.

Viața este un dar, chiar dacă este neasamblată. Ea vine în bucățele, și uneori se dezintegrează în bucățele. Partea A nu se potrivește întotdeauna cu partea B. Lupta care trebuie dusă e prea mare pentru puterea pe care o avem. Inevitabil, la un moment dat vom constata că lipsește ceva. Piesele vieții nu se potrivesc între ele. Când se întâmplă acest lucru, adu-ți problema înaintea lui Isus, ne încurajează Lucado.

Dumnezeu urmărește restaurarea completă a grădinii Eden. Tot ce a văzut El în grădină a fost desăvârșit. Această evaluare i-a inclus și pe Adam și pe Eva. Ei n-au fost bolnavi, n-au fost ologi, n-au fost deprimați și n-au avut niciun fel de dureri. Au fost sănătoși din punct de vedere fizic și spiritual. Dar când s-au răzvrătit, armonia s-a distrus, ne amintește Lucado. Există un motiv pentru care acest eveniment se numește Cădere. Adam și Eva au căzut din relația pe care o aveau unul cu celălalt. Natura și-a pierdut armonia și trupul omului și-a pierdut echilibrul. Căderea a fost exact asta: o cădere din plinătate. Păcatul și boala sunt doi intruși, două consecințe ale aceleiași răzvrătiri. Dar ele sunt nimicite de către același Răscumpărător. A murit Isus și pentru păcatele tale? Da. A murit Isus și pentru bolile tale? Da. Este o inconsecvență să spui că Isus ți-a salvat sufletul, dar nu și trupul. Când Isus a luat păcatele noastre pe cruce, El a luat și cancerul, desfigurarea și depresia noastră, ne amintește Lucado. Atunci de ce mai suntem bolnavi? Din același motiv pentru care încă mai păcătuim. Trăim într-o lume căzută, și Împărăția este o împărăție viitoare. Boala și păcatul încă mai hărțuiesc planeta noastră. Dar există o diferență: nici boala și nici păcatul nu mai stăpânesc asupra copiilor lui Dumnezeu. Păcatul nu poate să ne condamne. Boala nu poate să ne distrugă. Vinovăția este lăsată fără puterea ei și moartea este lăsată fără boldul ei. De fapt, același păcat și aceeași boală pe care Satana dorește să le folosească spre a ne face rău, Dumnezeu le răscumpără spre binele nostru. Păcatul devine o vitrină a harului Său. Boala devine o demonstrație a capacității lui Dumnezeu de a vindeca. Așadar, dacă ești bolnav, strigă-L pe Isus!

Poate mai gravă decât o boală fizică este vinovăția care macină pe dinăuntru, care ne face să tragem după noi trecutul din care nu mai găsim scăpare. Însă, în capitolul cu titlul Iartă-mă din cartea sa, Înainte de amin, Max Lucado ne reamintește care este salvarea: Dacă ești în Cristos, păcatul tău a dispărut. Ultima dată acesta a fost văzut pe spinarea Purtătorului Păcatelor, în timp ce Se îndrepta spre Valea Morții. Învierea Lui ne dă putere asupra păcatului. Isus Și-a făcut partea Lui. Acum este rândul tău. Predă-I lui Dumnezeu vinovăția ta. Pune-ți păcatele în spinarea Purtătorului Păcatelor. Nu-I ascunde nimic. Niciun păcat nu este prea vechi sau prea recent, prea rău sau prea nesemnificativ. Fii concret în mărturisirea ta. Intră în cât mai multe detalii. Vindecarea se produce atunci când rana este expusă în atmosfera harului. Fii ferm în rugăciune. Satana este un traficant de vinovăție și nu va renunța fără luptă la o victimă a sa. Exercită-ți autoritatea de copil al lui Dumnezeu. Cere vinovăției să plece. Vorbește-i în numele lui Isus. „Duh rău, te-am lăsat la poalele crucii. Rămâi acolo.” Trăim într-o lume împovărată de vinovăție. Dar există un grup de oameni care au descoperit harul lui Dumnezeu. Ei nu beau și nu muncesc până uită de ei, nici nu aleargă încotro văd cu ochii pentru a scăpa de sentimentul de vinovăție. Ei își predau povara lor lui Isus. Dumnezeu vrea să fii și tu unul dintre oamenii aceștia.

Niciodată nu te asemeni mai mult cu Isus ca atunci când te rogi pentru alții, mai spune Max Lucado în cartea Înainte de amin. Roagă-te pentru cei pe care-i iubești; și roagă-te pentru cei pe care nu-i iubești. Roagă-te pentru lumea aceasta plină de dureri.

La urma urmei, noi suntem ambasadorii sau trimișii împuterniciți ai lui Cristos. Ambasadorii îl reprezintă pe rege. Ei vorbesc cu autoritatea coroanei. Ei poartă cu sine sigiliul celui care i-a trimis. Dacă un ambasador îi trimite regelui o cerere, îl va asculta oare regele? Dacă tu, ambasadorul lui Dumnezeu în lumea aceasta, vii înaintea Regelui tău cu o cerere, te va asculta El? Cu siguranță.

În încheiere, rugăciunea nu este un privilegiu al celui pios, nici arta câtorva aleși. Rugăciunea este pur și simplu o conversație din toată inima între Dumnezeu și copilul Lui. Prietene, El vrea să stea de vorbă cu tine, spune Max Lucado. Chiar acum, în timp ce citești aceste cuvinte, El stă la ușă și bate. Deschide-o. Primește-L înăuntru. Și lasă conversația să înceapă. Așa ne încurajează Max Lucado, în cartea sa, Înainte de amin. A fost o lectură binevenită pentru că recent chiar am avut câteva discuții despre rugăciune. Cineva aproape că renunțase să se mai roage, pentru că i se părea că mereu are aceleași formule de adresare, începe la fel și termină la fel, și credea că acesta este un semn că rugăciunea a devenit doar o rutină și o formalitate. Iar altcineva era bulversat de mulțimea de păreri pe care le-a auzit despre rugăciune, că trebuie să se desfășoare într-un anumit fel, să aibă o structură fixă, sau dimpotrivă, să fie foarte lejeră. Iar Max Lucado răspunde cu căldură la astfel de nelămuriri și, pe deasupra, abordează diverse tipuri de rugăciune, cea de mulțumire, cea pentru iertare, cea de cerere sau de mijlocire. Iar cel mai mult am apreciat accentul pus pe simplitatea rugăciunii, care cred că este o idee foarte încurajatoare pentru noi toți.

Max Lucado a fost, ca întotdeauna, o gură de aer proaspăt. O recomand celor care, la fel ca mine, găsesc cu greu un moment liniștit consistent pentru rugăciune, ca o încurajare că cel mai important lucru este să nu încetăm să ne rugăm, oricât de puțin am face-o.

Autor: Irina Enache

Sunt absolventă a Facultăţii de Biotehnologii, din ianuarie 2015 lucrez într-o multinațională şi am fost voluntar la „Radio Vocea Evangheliei“ din 2011 până în 2020. Prima mea colaborare cu RVE a fost reprezentată chiar de primul episod al emisiunii „Cartea e o viaţă“. Pentru mine, emisiunea și blogul sunt modalitățile de a folosi una dintre pasiunile mele, lectura, în folosul altor cititori interesaţi. Autorii care m-au influențat cel mai mult și continuă să mă inspire sunt J.R.R. Tolkien și C.S. Lewis. În 2019 am absolvit un curs de consiliere creștină, lucru care s-a reflectat în genul de cărți pe care le-am citit și care mă pasionează. Am abordat de asemenea un subiect mai puțin discutat în mediul românesc, cel al bolilor psihice, privit dintr-o perspectivă creștină, iar rezultatele studiului meu le puteți găsi pe blogul https://intunericulnuvabirui.wordpress.com/. Mă puteți găsi și pe Goodreads pentru a vedea ce mai citesc: https://www.goodreads.com/user/show/51556502-yeranouhi

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s