Appalachian Trail, unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume, străbate 14 state pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est din SUA. Trebuie să recunosc că atunci când am ales să citesc O plimbare prin pădure. Redescoperind America pe cărările Munților Apalași de Bill Bryson, nici nu auzisem de el, însă am rămas fascinată de existența unui asemenea traseu.
Cu umor (și uneori cinism… :D), dar și prin descrieri vii și amănunțite ale fiecărei porțiuni de traseu (cu efortul depus și mormăielile frustrate ale tovarășului său complet nepregătit de drum), Bill Bryson nu te lasă să te plictisești. Citind cartea, am descoperit istoria traseului, povești ale drumeților, istoria diferitelor regiuni sau orășele prin sau pe lângă care trece traseul, dezbateri despre echipamente montane, istoria geologică a străvechilor Apalași, dar și povești triste despre exploatarea naturii sau neglijența din unele parcuri naționale sau istorisiri terifiante ale unor crime petrecute pe traseu sau atacuri de-ale urșilor și tragicul sfârșit al unor turiști. Iată și un gând care mi-a păcut:
Dacă Appalachian Trail te învață ceva e să te extaziezi în fața unor lucruri mărunte – ceea ce nu ar fi rău să aplicăm mai des în viața noastră.
Trebuie să mai recunosc și că, a doua zi după ce am terminat cartea O plimbare prin pădure, chiar am mers o zi la munte și am făcut un traseu – o plimbare reală prin pădure, prin ploaie – și, rămasă cu gândul la poveștile din carte, mă tot așteptam să apară, în orice clipă, un urs. Din fericire, asta nu s-a întâmplat!
Deși nu am poze din munții Apalași, vă las cu câteva poze din munții noștri, invăluiți de aburii misterioși de după ploaie.
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.