„Extrem de ocupat” de Kevin DeYoung


Ți se întâmplă în ultima vreme să fii atât de ocupat încât să nu mai știi cum să o scoți la capăt? Poate că pentru tine pandemia de coronavirus nu înseamnă mai mult timp pentru tine, ci mai multă muncă. Nu mai ai timp pentru altceva în afară de asta? Nu-ți amintești ultima dată când te-ai rugat sau ai citit din Biblie în tihnă?

Dacă ai răspuns afirmativ la măcar una dintre aceste întrebări, cartea pe care ți-o propun astăzi este exact ce-ți trebuie.

În cartea Extrem de ocupat – o carte (surprinzător de) mică pentru o problemă (într-adevăr) mare Kevin DeYoung abordează problema actuală a orarelor supra-încărcate și a priorităților prost organizate, care ne fură bucuria, ne înrobesc și ne oferă o falsă percepție de sine.

Nu scriu această carte din poziția unuia care a ajuns în vârf, iar acum se apleacă și aruncă frânghia în jos spre toți ceilalți, recunoaște el în primul capitol. Ci mai degrabă din poziția aceluia care a reușit să suie cam un metru de la bază și acum căută următorul loc de care să se apuce. Nu scriu pentru că aș ști mai multe decât alții, ci pentru că vreau să știu mai multe decât știu în momentul de față. Vreau să știu de ce este viața așa cum este, de ce este lumea noastră așa cum este, de ce sunt eu însumi așa cum sunt. Și vreau să mă schimb.

Cartea este organizată în 10 capitole în care autorul prezintă 3 pericole de evitat ale vieții aglomerate, 7 diagnostice de analizat și, în final, 1 singur lucru de făcut.

El începe prin a arăta că există două realități ale lumii moderne, urbanizate și globalizate, pe care oamenii niciunui alt secol nu le-ar fi putut înțelege: complexitatea vieții noastre și oportunitățile pe care le avem azi. Prin urmare, rezultatul este simplu, dar adevărat: pentru că putem face atât de multe, facem atâtea.

Cu toate acestea, primul pericol al unei vieți aglomerate este acela că aceasta ne poate ucide bucuria.

Viața aglomerată este la fel ca păcatul: dacă nu o lași să moară, nu te lasă să trăiești. Majoritatea dintre noi intrăm într-un tipar previzibil. Ne lăsăm copleșiți de unul sau două proiecte mari. Apoi suntem zdrobiți de-a dreptul de mărunțișurile zilnice. Simțim cum ne cuprinde disperarea că nu ne vom mai redobândi pacea în suflet și promitem că ceva trebuie să se schimbe. Două săptămâni mai târziu, viața este ceva mai suportabilă, dar uităm repede de promisiune, și ciclul se reia. Ceea ce nu realizăm noi de fapt este că în tot acest timp am fost niște persoane care nu s-au bucurat de nimic, care ne-am furișat în carapacea noastră precum o țestoasă și ne-am implicat emoțional nu mai mult decât o pisică. Când viața aglomerată atentează la bucuria noastră, ea reușește în cele din urmă să stingă bucuria tuturor celor din jur, avertizează Kevin DeYoung.

Al doilea pericol este că viața aglomerată ne poate înrobi inima. Pentru majoritatea dintre noi, viața de credință nu este distrusă de erezie sau de apostazie, ci de grijile acestei vieți.

Mântuitorul spune că lucrarea Cuvântului este înghițită de dorința după alte lucruri. Sămânța Cuvântului lui Dumnezeu nu va rodi dacă nu găsesc răgaz, liniște și loc de destindere.

Al treilea pericol este că viața aglomerată poate acoperi mizeria din sufletele noastre. Aglomerația extremă din viața noastră poate ascunde probleme mai profunde – o dorință puternică, permanentă de a-i mulțumi pe toți, ambiție nestăpânită, un sentiment de lipsă de semnificație, scrie Kevin DeYoung.

În continuare acesta prezintă 7 probleme care ne aglomerează viața. Prima problemă pe care o identifică el este faptul că suntem asaltați de multe manifestări ale mândriei.

Dezordinea din viața de zi cu zi este produsul haosului din cele mai ascunse cotloane ale inimii. Lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie pentru că noi nu suntem așa cum ar trebui să fim. Ceea ce înseamnă că modul în care înțelegem viața noastră extrem de ocupată trebuie să înceapă cu păcatul care zămislește atât de multe alte păcate: mândria.

Mare parte din viața noastră aglomerată este prinsă cu nimic altceva decât cu dorința noastră de a împlini așteptările oamenilor. Și de aceea trebuie să ne evaluăm să vedem care este motivația cu care facem tot ceea ce ne ocupă timpul.

Problema 2 abordată de Kevin DeYoung este aceea că încercăm să facem ceea ce Dumnezeu nu ne cere.

Îmi dau seama că sunt în lume oameni leneși care trebuie să se pună pe treabă pentru Isus. Îmi dau seama că sunt mulți oameni zgârciți cu resursele lor, dar atât de darnici cu timpul pe care-l petrec în fața unor emisiuni TV stupide. Îmi dau seama că sunt o mulțime de creștini în biserici, lipsiți de orice dorință de implicare și care trebuie provocați să nu-și iroseasă viața, spune DeYoung. Dar cunosc și oameni care, la fel ca mine, simt responsabilitatea, oameni cărora le pare rău că nu fac mai multe. Și cu siguranță nu sunt eu singurul. Nu am nicio îndoială că sunt mulți creștini care sunt extrem de ocupați pentru că-și doresc cu sinceritate să fie ascultători de Dumnezeu.

Cu toate acestea, trebuie să avem grijă să nu ne înhămăm la mai mult decât putem duce și, mai ales, să nu ne chinuim să facem ceva ce Dumnezeu nu ne-a chemat să facem. DeYoung propune câteva lucruri la care să ne gândim pentru a ne ajuta să ne eliberăm de acest tip de gândire că trebuie să facem noi totul.

În primul rând, trebuie să recunoaștem și să acceptăm că nu noi suntem Hristosul. Că există o Evanghelie, o veste bună. În al doilea rând, trebuie să înțelegem că a-ți păsa de ceva nu este același lucru cu a face. Nu ne va putea păsa tuturor de toate lucrurile în egală măsură, dar există anumite probleme de care ar trebui să ne pese tuturor, unele lucruri care cel puțin ar trebui să ne miște inima și să ne determine să ne rugăm.

De asemenea, să nu uităm că avem daruri diferite și chemări diferite, că există comunitatea Bisericii, că putem să ne rugăm necontentit și, mai important, că Domnul Isus Însuși nu a făcut totul. Mântuitorul Însuși nu a împlinit toate nevoile. El i-a lăsat pe oameni să aștepte la rând pentru a fi vindecați. S-a dus dintr-o cetate în alta pentru a predica. Pentru a Se ruga, S-a retras singur într-un loc anume. A fost obosit. Nu a interacționat cu o majoritate largă de oameni de pe planetă. Și-a petrecut treizeci de ani pregătindu-Se, și doar 3 ani în lucrare. Nu a încercat să facă totul. Și cu toate acestea, El a făcut tot ce I-a cerut Dumnezeu să facă.

O altă problemă importantă care ne duce la o viață aglomerată este faptul că nu ne stabilim priorități. Dând din nou exemplul Domnului Isus, DeYoung spune că acesta a fost ocupat, dar niciodată într-un mod care să-L facă frenetic, anxios, mândru, invidios sau distras de lucrurile mărunte. El a înțeles că toate lucrurile bune pe care le-ar fi putut face nu erau neapărat lucrurile pe care trebuia să le facă.

Să nu crezi că Isus nu poate înțelege viața noastră ocupată. Ai facturi de plătit? Isus avea leproși care Îi cereau vindecare. Ai copii care te strigă în permanență? Isus auzea draci care-L strigau pe Nume. Ai o viață stresată? Isus învăța mari mulțimi de oameni în toată Iudeea și Galileea, în timp ce mulțimile încercau constant să se atingă de El, unii chiar să-L înșele și să-L ucidă. Avea toate motivele să fie copleșit de necontenitele așteptări și de extraordinarele oportunități. Și, cu toate acestea, El a rămas credincios misiunii Sale. Isus Și-a cunoscut prioritățile și le-a urmat cu perseverență.

Dacă nu ne vom stabili dinainte un scop și un plan pe care să-l urmăm, vom tot amâna prioritățile pe care le declarăm drept adevăratele noastre priorități, lucruri importante precum Dumnezeu, biserica, familia și prietenii, ne avertizează Kevin DeYoung.

O altă problemă care ne aglomerează viețile este ecranul care ne sufocă sufletul: Trebuie să înțelegem faptul că pe măsură ce prezența dispozitivelor digitale și dependența de acestea crește, apar noi oportunități și, odată cu ele, noi pericole, scrie DeYoung. Întrebarea nu este dacă revoluția digitală adaugă ceva la amalgamul din viața noastră sau dacă reprezintă o amenințare la adresa sufletului și a sănătății noastre mintale. Întrebarea este: care sunt amenințările și ce putem face în această privință?

În primul rând, dependența. Întreabă-te dacă ai putea rezista o zi întreagă fără să intri pe contul de Facebook? Reziști o după-masă întreagă fără să arunci nicio privire la telefon? Cum ar fi să nu-ți poți accesa două zile contul de e-mail?

În al doilea rând, lâncezeala. Ne simțim ocupați cu o viață aglomerată. În loc să profităm de minutele sau ceasurile noastre libere pentru ceva ce merită investiția lor, ne mulțumim să înotăm în ape puțin adânci și ne omorâm timpul cu activități distrugătoare de timp. Câți nu s-au obișnuit deja cu starea de lâncezeală cotidiană și trăiesc acel amestec de sentimente de aglomerare și inutilitate? Întotdeauna suntem implicați până peste cap, dar arareori ne implicăm cu toată rațiunea. Descărcăm încontinuu informații, dar rareori ajungem până în străfundurile inimii noastre. Aceasta este lâncezeala – o lipsă de scop deghizată într-o permanentă agitație, scrie Kevin DeYoung.

Cel mai ușor pas pentru a pune capăt tiraniei ecranului este și cel mai greu: nu putem fi contectați permanent. Trebuie să încetăm să ne mai ducem cu telefonul în pat. Nu e normal să ne verificăm contul de Facebook cât timp suntem la biserică sau să trimitem mesaje pe telefon ori de câte ori luăm masa.

Penultima problemă identificată de Kevin DeYoung în cartea Extrem de ocupat este problema oboselii.

În ce privește mântuirea noastră, noi ar trebui să ne odihnim doar în Cristos. Dar pe lângă aceasta există încă un principiu fundamental, acela de a ne închina în Ziua Domnului și de-a avea suficientă încredere în Dumnezeu încât să stabilim o rutină săptămânală în care să includem încetarea la un moment dat a tuturor lucrărilor obișnuite. Avem nevoie să urmăm principiile elementare ale lui Dumnezeu privind ziua de odihnă pentru a ne putea trăi viața extraordinar de ocupată în restul săptămânii, spune acesta.

Ultima problemă abordată în cartea Extrem de ocupat mi s-a părut foarte interesantă. Uneori ceea ce ne îngreunează viața este faptul că nu ne așteptăm deloc la suferință.

O viață aglomerată, după cum am diagnosticat-o eu, este în egală măsură o atitudine a minții și o boală a inimii, precum și un eșec în administrarea timpului, scrie DeYoung. Este posibil să trăiești fiecare zi muncind din greu, slujind și îndeplinind sarcini, și să faci toate acestea cu o atitudine corectă și în dependență de Dumnezeu, fără să te simți extrem de ocupat. În același timp, e posibil să te simți extraordinar de surmenat și de surescitat, deși în realitate nu reușești să faci decât foarte puține lucruri. Antidotul pentru această aglomerație din suflet nu este indolența și indiferența. Antidotul este odihna, ritmul, moartea mândriei, acceptarea propriei limitări și încrederea în providența lui Dumnezeu.

De aceea, singurul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a scăpa de viața supra-aglomerată este să șezi la picioarele lui Isus, asemenea Mariei.

A ședea la picioarele lui Isus, la nivel comunitar și individual, nu se întâmplă niciodată din inerție. Trebuie să facem o prioritate din a învăța de la El și din a ne face timp pentru a fi cu El.

Petrecând timp cu Domnul în Cuvânt și rugăciune, foarte probabil vom obține o nouă perspectivă asupra tuturor disputelor și durerilor noastre de cap. Prin faptul că vom începe fiecare zi cu veșnicia, problemele noastre neînsemnate și lungile liste cu lucruri de făcut vor deveni tot mai puțin semnificative. Șezând la picioarele lui Isus, vom deveni mai mult ca El – mai răbdători, mai iubitori, mai meditativi. Vom vedea că ecranele noastre nu ne aduc împlinirea pe care ne-o aduce Mântuitorul nostru. Vom vedea că înțelepciunea nu s-a născut ieri, nici acum treizeci și patru de secunde pe vreun site de socializare. Vom învăța să ne menținem plângerile la minimum și ochii ațintiți la cruce. Și vom deveni mai atenți la nevoile celor din jurul nostru.

Astfel încheie Kevin DeYoung cartea Extrem de ocupat – o carte suprinzător de mică despre o problemă într-adevăr mare – o carte perfectă pentru oamenii ocupați care n-au timp prea mult de citit, dar care caută totuși o soluție pentru a remedia situația. În plus, autorul oferă și o fel de grilă de evaluare a gradului de aglomerație a vieții pe care o găsiți la începutul cărții.

Puteți asculta episodul integral aici:

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării. Am fost voluntar și am lucrat ca redactor la RVE Bucureşti din 2006 până în februarie 2020. Printre pasiunile mele, pe lângă cărţi, se mai numără lucrul manual (origami, felicitări etc.), plimbările în parc şi ieşirile în oraş pe la librării şi biblioteci. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis şi Philip Yancey. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

2 gânduri despre „„Extrem de ocupat” de Kevin DeYoung”

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s