„Încrederea în Dumnezeu” de Jerry Bridges

Astăzi vă propun o carte care abordează un subiect delicat, cu care mulți credincioși s-au luptat de-a lungul istoriei, încercând să-i găsească o explicație satisfăcătoare atât pentru minte, cât și pentru inimă.

Este vorba despre relația dintre suferință, credință și suveranitatea lui Dumnezeu, iar perspectiva pe care v-o prezint este cea elaborată de Jerry Bridges în cartea sa Încrederea în Dumnezeu – chiar și când viața aduce suferință. El susține că pentru a avea încredere în Dumnezeu, Acesta trebuie să fie suveran, înțelept și bun la modul absolut, așa că pe parcursul acestei cărți el argumentează în favoarea fiecăreia dintre aceste trei însușiri.

Înainte de a face acest lucru însă, în capitolul 2 el definește conceptul de providență a lui Dumnezeu, care este de multe ori greșit înțeles. Jerry Bridges spune că Providența lui Dumnezeu este grija sa permanentă pentru toată creația Sa și domnia Sa absolută peste ea, pentru slava Sa și binele poporului Său.

Adesea, nedorind să accepte că Dumnezeu lucrează fiindcă nu înțeleg cum o face, oamenii s-au hotărât să înlocuiască doctrina providenței divine cu doctrina întâmplării, continuă el.

Ceea ce ar trebui să-i deosebească pe credincioșii care suferă de necredincioși este încredințarea că suferința noastră se află sub stăpânirea unui Dumnezeu atotputernic și atotiubitor; suferința noastră are sens și rost în planul veșnic al lui Dumnezeu și El aduce sau permite să vină în viața noastră numai ceea ce este pentru slava Sa și binele nostru.

Așadar, în următoarele 4 capitole ale cărții Jerry Bridges discută despre suveranitatea lui Dumnezeu la modul general, și apoi, în particular peste oameni, peste popoare și peste natură.

Un lucru interesant pe care îl subliniază Bridges este că Dumnezeu intervine în viața noastră prin lucruri obișnuite, și doar pentru că nu intervine prin minuni, nu înseamnă că El nu este în control. El dă exemplul întâmplărilor din cartea Estera, carte în care numele lui Dumnezeu nu apare, dar în care se vede clar intervenția și coordonarea Sa divine. Dumnezeu a lucrat la fel de suveran prin circumstanțe obișnuite în vremea Esterei ca și prin minuni pe vremea lui Moise, concluzionează Bridges.

Este Dumnezeu suveran numai în circumstanțele „bune” din viața noastră? se întreabă el. Nu este Dumnezeu suveran și în momentele dificile, momentele în care inima noastră suferă de durere? Biblia ne învață că Dumnezeu este suveran și peste „bine” și peste „rău”.

Jerry Bridges scrie la un moment dat: Mi-am dat seama din nou că exact așa cum trebuie să învățăm să Îl ascultăm pe Dumnezeu de fiecare dată, cu fiecare decizie, trebuie să învățăm și să avem încredere în Dumnezeu de fiecare dată, în fiecare situație. Încrederea în Dumnezeu nu ține de sentimente, ci de voință. Niciodată nu am chef să am încredere în Dumnezeu când mă lovește necazul, dar pot decide să fac asta chiar și când nu am chef. Însă acest act al voinței trebuie să se bazeze pe convingere, iar convingerea trebuie să se bazeze pe adevăr. Care este, însă, acest adevăr care ar alimenta încrederea noastră în Dumnezeu?

Adevărul pe care trebuie să-l credem este că Dumnezeu este suveran. El își împlinește propriile scopuri bune, fără a fi vreodată împiedicat, și El îndreaptă și dirijează în așa fel toate evenimentele și toate acțiunile creaturilor Sale încât ele nu acționează niciodată în afara voii Sale suverane. Trebuie să credem lucrul acesta și să ne agățăm de el în fața necazului și tragediei, dacă vrem să-L slăvim pe Dumnezeu încrezându-ne în El, spune Jerry Bridges.

Așa cum am spus, el tratează în capitole separate suveranitatea lui Dumnezeu peste oameni, peste popoare și peste natură. În capitolul 4, intitulat Suveranitatea lui Dumnezeu peste oameni el spune un lucru care poate părea paradoxal și pe care încă mă lupt să-l înțeleg: Dumnezeu intervine suveran în inima oamenilor pentru ca ei să ia decizii și să întreprindă acțiunile care Îi împlinesc scopul pentru viața noastră. Cu toate acestea, Dumnezeu face asta în așa fel încât acești oameni să ia deciziile și să-și îndeplinească planurile prin decizia lor liberă și voluntară.

În capitolul 5, Domnia lui Dumnezeu peste popoare, Jerry Bridges arată că Dumnezeu a consemnat în Cuvântul Său cazuri specifice ale domniei Sale suverane peste istorie pentru ca noi să putem avea încredere în El în evenimentele istoriei care se desfășoară înaintea noastră acum. Ar trebui să ne amintim că, pentru cei care au trecut prin evenimentele redate în narațiunile biblice, mâna lui Dumnezeu nu era mai vizibilă în acele întâmplări decât este pentru noi în cele din zilele noastre.

În capitolul 6, dedicat puterii lui Dumnezeu peste natură, autorul spune că noi, ca creștini, trebuie să încetăm să ne plângem de vreme și să învățăm în schimb să mulțumim pentru ea. Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, ne trimite în fiecare zi ceea ce consideră mai bine pentru toată creația Sa.

Suveranitatea lui Dumnezeu peste natură înseamnă că, indiferent ce ne aduc vremea sau alte forțe ale naturii (cum ar fi boli ale plantelor sau infestarea cu insecte a culturilor noastre), toate circumstanțele se află sub ochiul atent și stăpânirea suverană a Dumnezeului nostru.

Este liniștitor să știm că Dumnezeu stăpânește peste univers, peste popoare și natură. Însă nouă ne este greu să avem încredere în Dumnezeu tocmai din cauza suferințelor, și tocmai pentru că acestea sunt multe, diverse, uneori durează prea mult și apar când nu ne așteptăm. De ce îngăduie un Dumnezeu suveran, care ne iubește, asemenea durere și supărare?

Un răspuns pe care îl dă Bridges, dar pe care îl tratează oarecum pasager și asupra căruia nu insistă, spre deosebire de alți autori, este că pe scurt, știm că întreaga creație a fost supusă zădărniciei din cauza păcatului lui Adam. Așadar, putem spune că motivul fundamental al tuturor durerilor și suferințelor trebuie căutat în Cădere. Binele și răul lui Dumnezeu nu sunt arbitrare sau capricioase, ci răspunsul Său stabilit la păcatul omului. Dumnezeul suveran care a supus creația zădărniciei încă domnește asupra ei, cu durerea ei și toate celelalte. Legile geneticii și ale bolii sunt la fel de mult sub stăpânirea Lui ca și legile meteorologiei.

Motivul pentru care nu insistă asupra acestei explicații este, pentru că, spune el, scopul meu nu este să tratez problema durerii din punct de vedere teologic, ci să ajut să ne ocupăm de ea la nivelul credinței, al încrederii în Dumnezeu. Primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a avea încredere în Dumnezeu este să stabilim dacă Dumnezeu este stăpân pe situație, dacă este suveran peste domeniul fizic din viața noastră. Dacă nu este – dacă boala și suferințele apar la întâmplare – atunci desigur că nu există nicio bază pentru încrederea în Dumnezeu. Dar dacă Dumnezeu este suveran în acest domeniu, atunci putem avea încredere în El fără a înțelege toate problemele teologice implicate în problema durerii.

Un pasaj biblic cu care ne încurajează Bridges este cel din cartea Plângerile lui Ieremia 3:31-33: Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna. Ci, când mâhnește pe cineva, Se îndură iarăși de el, după îndurarea Lui cea mare: căci El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor. Dumnezeu nu irosește niciodată durerea, spune Bridges. El o folosește întotdeauna pentru a-Și îndeplini scopul. Iar scopul Lui este pentru slava Lui și binele nostru.

Afirmarea încrederii lui Habacuc, formulată în limbajul unei lumi care se prăbușea în jurul lui, este un exemplu potrivit de urmat când avem de furcă cu suveranitatea lui Dumnezeu peste natură. Habacuc a spus:

Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!

Acest verset este o declarație minunată de încredere necondiționată în Dumnezeu. Există un echilibru între suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea noastră. Jerry Bridges surprinde acest echilibru, scriind: Trebuie să ne bazăm pe Dumnezeu ca să facă pentru noi ceea ce nu putem face noi pentru noi. În aceeași măsură trebuie să ne bazăm pe El ca să ne facă în stare să facem ceea ce trebuie să facem pentru noi.

Așadar, a avea încredere în Dumnezeu ține de alegere. Acum învăț că încrederea în Dumnezeu este în primul rând o chestiune de voință și nu este dependentă de sentimentele mele. Aleg să am încredere în Dumnezeu, iar sentimentele mele se conformează după aceea, concluzionează Jerry Bridges.

Încrederea nu este o stare sufletească pasivă. Este un act viguros al sufletului, prin care alegem să ne însușim promisiunile lui Dumnezeu și să ne agățăm de ele în ciuda necazului care uneori caută să ne copleșească.

Măsura în care îi mulțumim sincer lui Dumnezeu pentru binecuvântările pe care ni le asigură este un indicator al încrederii noastre în El. Ar trebui să ne rugăm la fel de serios și de frecvent pentru a mulțumi când cămara este plină, ca și atunci când ne rugăm ca să cerem dacă e goală. Acesta este modul în care ne arătăm încrederea în vremuri de prosperitate și binecuvântare.

Un semn de maturitate creștină este să ne încredem continuu în Domnul în mărunțișurile vieții cotidiene. Dacă învățăm să avem încredere în Dumnezeu în necazurile minore, vom fi mai bine pregătiți pentru a ne pune încrederea în El în cele majore, spune Jerry Bridges.

Dacă ne încredem în El să lucreze în toate circumstanțele noastre pentru binele nostru, atunci ar trebui să-I mulțumim în toate acele circumstanțe – nu pentru răul în sine, ci pentru binele pe care îl va aduce din răul acela prin înțelepciunea și dragostea Sa suverane, spune el la finalul cărții Încrederea în Dumnezeu – chiar și când viața aduce suferință.

Aceasta este o carte care pe mine m-a pus pe gânduri, am citit-o cumva răspunzând autorului în anumite momente. Inițial nu m-a convins să o recomand, dar apoi, revăzând notițele, mi-am schimbat părerea. Este o carte bine structurată, cu exemple clare din Scriptură, la subiect, dar pe care, cred eu, este mai bine să o citești într-o perioadă din viața ta în care nu suferi, astfel încât să fii pregătit atunci când suferi. Deși titlul sugerează contrariul, nu mi s-a părut că tonul și abordarea sunt cele de care are nevoie cineva în suferință. Nu aș recomanda-o cuiva care suferă acum.

Pentru mai multe idei și pasaje din carte ascultați episodul integral mai jos:

Tot de Jerry Bridges, „Păcate respectabile” și episod mai jos: