Dumnezeu-Om, întrupat și smerit, e un scandal pentru oamenii pioși doar în aparență, și pentru oameni în general. Acest scandal constă în ambiguitatea lui istorică. Lucrul cel mai greu de înțeles pentru cei pioși este afirmația acestui Om că nu este doar un om, la rândul lui pios, dar este și Fiul lui Dumnezeu. De aici vine autoritatea Lui: “Dar Eu vă spun” (Matei 5:22) și “păcatele îți sunt iertate.” (Matei 9:2). Dacă firea lui Isus ar fi fost doar dumnezeiască, această postură ar fi fost acceptată. Dacă ar fi arătat semne, așa cum I s-a cerut, l-ar fi crezut. Dar acolo unde chiar ar fi contat, Isus nu a oferit semne și minuni. Iar asta a generat scandalul.
Și totuși, totul ține de acest fapt. Dacă ar fi răspuns la întrebarea cu privire la divinitatea Sa printr-un miracol, nu ar mai fi fost adevărat că a devenit om la fel ca noi toți, pentru că atunci ar fi fost o excepție într-un moment decisiv… Dacă Hristos S-ar fi făcut cunoscut prin miracole, ar fi fost firesc pentru noi să credem, însă atunci Hristos nu ar fi fost salvarea noastră, pentru că nu ar mai fi fost vorba de credința într-un Dumnezeu care a devenit om, ci doar acceptarea unei situații supranaturale. Dar asta nu mai e credință… Doar când renunț la a cere dovezi vizibile, voi crede în Dumnezeu. Iar Împărăția aparține acelor oameni care nu încearcă să pară buni sau să impresioneze pe cineva, nici măcar pe ei înșiși.
Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 1 Corinteni 1:23-25
CARTEA E O VIAȚĂ 