Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne.

Ezechiel 36:26

După ce Edmund pleacă, lăsându-i pe frații săi și pe Castori la cină, el își dă seama că și-a uitat haina. Trece printr-o furtună de zăpadă, tremurând de frig către casa Vrăjitoarei. El se gândește să se întoarcă, dar când își imaginează cum ar fi să devină rege, inima lui se încălzește la gândul puterii, al luxului și a răzbunării împotriva fratelui său. Merge mai departe.

Pe după gardul de fier care împrejmuiește castelul este o curte plină de statui, creaturi pe care Vrăjitoarea le transformase în piatră. Apoi Edmund se împiedică de Maugrim, un lup feroce, singura creatură vie pe care o întâlnește acolo. Maugrim îl duce în sala tronului, unde sunt și mai multe statui, iar Vrăjitoarea Albă stă singură în semi-întuneric.

Edmund credea că avea să găsească glorie, răzbunare și rahat turcesc când ajungea la castelul ei. În schimb, el are parte de dispreț și o bucățică de pâine uscată. Aici ne conduc frica și dorința de răzbunare, pare să ne spună C.S. Lewis. Casa Vrăjitoarei Albe este un castel, dar nu un palat; este o cămară întunecată și rece pentru statui. O lampă strălucește deasupra umerilor Vrăjitoarei, fără să lumineze mai nimic altceva.

James Baldwin a scris odată: „Îmi închipui că unul dintre motivele pentru care oamenii se agață de ura lor cu atâta încăpățânare este pentru că simt că, odată ce ura ar dispărea, ei ar fi forțați să facă față durerii.” Edmund ar prefera să se concentreze asupra urii față de fratele său decât asupra propriei dureri. Ura lui pare să ia locul hainei în furtuna de zăpadă năvalnică. În același mod, și Vrăjitoarea Albă a înghețat Narnia pentru ca nimic să nu o poată provoca sau răni. Cu mult timp înainte ca Narnia să fie creată, ea și-a distrus propriul regat și și-a omorât propria soră în loc să-și accepte înfrângerea.

Dumnezeu nu ne va ține departe de durerea vieții omenești. Pruncul Isus S-a născut într-o peșteră, sărac și vulnerabil. Dumnezeu a umblat în mijlocul durerii și al mâniei umane și a fost dispus să fie răstignit, așa că nu avem de ce să ne temem de durere, pericol sau moarte. În Hristos, Dumnezeu Își întinde cortul (nu castelul) în mijlocul nostru și este numit Emanuel – „Dumnezeu este cu noi”.

După Advent in Narnia – Reflections for the Season de Heidi Haverkamp

Reclame

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s