Un strop de viaţă #596

Este mai bine să recunoaşteţi că nu ştiţi ce să spuneţi – sau să nu spuneţi nimic – decât să spuneţi nişte vorbe goale cuiva care suferă. Creştinii repetă mult prea adesea unele clişee care s-ar putea să nu fie nici măcar adevărate, sperând că vor reuşi să-şi facă interlocutorul să se simtă mai bine. De obicei, efectul este tocmai cel opus. Nu spuneţi altora că cei dragi ai lor au murit fiindcă „Dumnezeu trebuie că a avut nevoie de ei în cer“ sau fiindcă „Aceasta a fost voia lui Dumnezeu“. Noi trăim într-o lume căzută, în care răul şi calamităţile ating viaţa multora în moduri care nu sunt drepte şi nici nu vor părea vreodată drepte. Da, Dumnezeu îngăduie (în sensul că nu a intervenit pentru a opri necazul), însă aceasta nu înseamnă că El a dorit să se întâmple o nenorocire sau că Se bucură de ea mai mult decât persoana care suferă.

Mark Mittelberg, Întrebări de care se tem creştinii (însoţite de răspunsuri)

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads. Vezi toate articolele lui Irina Trancă