Când eram preot la țară mi-am făcut o grădină de pomi. Am sădit-o cu 10 altoi și pe urmă a sosit vremea să plec în lume. Când am fost mai pe urmă acasă, am văzut un lucru trist. O altoaie se uscase. Vlăstarele cele vechi dăduseră iar pe dedesubt și, neumblând nimeni să le mai curețe, au sorbit puterea mlădițelor altoite. Mlădița altoită și-a pierdut puterea, și-a pierdut viața. Altoirea s-a întors iar la firea cea sălbatică (…). Taina Sf. Botez este o altoire a vieții omului, este o renaștere sufletească, este o tăiere și o omorâre a firii vechi, a firii celei lumești și o înviere la o viață nouă duhovnicească. Însă păcatul strică această altoire sufletească (…) Din botezul celor mai mulți creștini n-a mai rămas decât numele scris în Matricola botezaților și numele de creștin pe care-l poartă ca pe o firmă mincinoasă. Omul cel vechi a biruit iarăși pe cel nou. Ferice de cine rămâne în altoirea cea duhovnicească, în renașterea cea din nou. Ferice de cel ce are un Grădinar bun și milostiv care să-l curețe mereu de vlăstarele sălbatice ce cresc pe dedesubt din tulpina cea veche. Acest Grădinar bun este Isus Mântuitorul. Numai pomul dat în grija acestui Grădinar poate rodi roduri de fapte bune. În grija Lui este pomul vieții tale?
Iosif Trifa, în „Preotul Iosif Trifa, o viață de propovăduitor al lui Hristos”, de pr. Gheorghe Gogan
CARTEA E O VIAȚĂ 