Un strop de viaţă #414

Închinarea are de-a face cu cine suntem noi, vorbeşte despre cine sau ce este Dumnezeul nostru şi despre cum alegem să trăim. […] Nu e nimeni care să nu se închine. […] chiar în acest moment şi cât va mai exista lumea aceasta, fiecare locuitor al ei se proşterne şi slujeşte ceva sau pe cineva – o imagine, o persoană, o instituţie, o idee, un duh sau pe Dumnezeu în Cristos. Fiecare este format în acest fel şi creşte spre un nivel de plinătate, fie al neprihănirii, fie al răutăţii. Nimeni nu este exclus şi nimeni nu poate dori să fie exclus. Fiecare dintre noi suntem închinători neîncetaţi şi aşa vom rămâne totdeauna, deoarece veşnicia este extrapolarea uneia dintre următoarele două condiţii: abandonarea în voia păcatului, care este urmată de pierderea veşnică, sau asumarea unei trăiri în neprihănire, care duce la câştigarea veşniciei. Acesta este adevărul central al existenţei noastre şi din acesta rezultă toate celelalte.

Harold M. Best, Închinarea neîncetată

Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads. Vezi toate articolele lui Irina Trancă