Toate ceremoniile din lume, tot respectul formal, nu constituie închinare. Închinarea corect înţeleasă şi corect îndeplinită este coextensivă cu viaţa… Ea influenţează toate aspectele vieţii noastre, tot ce facem şi tot ce spunem sau gândim. În miezul său, închinarea este slujirea lui Dumnezeu. Închinarea aduce la un punct de confluenţă toate întrebările şi răspunsurile pe care le avem sau nu. În ceea ce priveşte răspunsurile pe care nu le avem, relaţia cu Cel care le are ne scoate la liman. Este supunerea vieţii noastre, a inimii şi ţelului nostru faţă de voinţa suverană şi Persoana lui Dumnezeu care ne-a creat şi care ne iubeşte. Închinarea este o relaţie din care izvorăşte inspiraţia şi o relaţie prin care ne sunt satisfăcute toate nevoile. Este cunoaşterea, chiar şi parţială, a Celui ce ne cunoaşte pe deplin.
Ravi Zacharias, De ce Isus? Să redescoperim adevărul în epoca spiritualităţii consumeriste de masă
