Etichetă: voia lui Dumnezeu

Un strop de viață #280


Folosind rugăciunea în locul altor mijloace directe, Dumnezeu alege încă o dată să acţioneze în lume într-un fel care ne lasă cea mai mare libertate de mişcare. Dumnezeu aşteaptă să fie rugat, făcând, într-un mod de neînţeles, ca activitatea Lui pe pământ să fie împletită cu a noastră.

Nu cumva această alegere face ca Împărăţia sau „voia lui Dumnezeu“ să înainteze mai încet pe pământ? Ba da, în acelaşi fel în care părinţii încetinesc pasul când copilul încă mic învaţă să umble. Scopul lor e să pregătească pe altcineva pentru ziua de mâine, nu pe ei înşişi.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #276


Într-un proces de continuă învăţare, văd rugăciunea din partea în care mă aflu eu ca o modalitate de a intra în ritmul eternităţii şi de a mă alinia la „vederea de sus“ a lui Dumnezeu, o modalitate de a-mi armoniza dorinţele cu ale lui Dumnezeu şi apoi de a contribui la împlinirea, aici pe pământ, a acelora pe care le are Dumnezeu din veşnicie.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #268


În propriile mele frustrări legate de rugăciune, mă concentram la faptul că Dumnezeu nu intervenea. De ce nu face Dumnezeu ce-I cer? Perspectiva mi s-a schimbat odată cu înţelegerea rugăciunii ca parteneriat, ca întrepătrundere a umanului cu divinul astfel încât să se realizeze lucrarea lui Dumnezeu pe pământ.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #260


Ca majoritatea dintre noi, Isus a apelat la rugăciune în momentele grele. Nu încape îndoială că s-a rugat intens, postind şi reflectând totodată la Scripturi în timpul ispitirii în pustie. S-a rugat cu glas tare când s-a apropiat întâlnirea cu moartea, cuvintele Lui exprimând toată tulburarea Lui lăuntrică: „Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice? Tată, izbăveşte-mă de ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta!“ Rugăciunile Lui din grădina Ghetsimani L-au împins până la limita rezistenţei şi, de trei ori, a căzut cu faţa la pământ, înfrânt. Isus a adus totul în rugăciune.

Pentru Isus, rugăciunea era ca o ancoră de salvare întrucât îi dădea şi călăuzirea şi energia de care avea nevoie pentru a cunoaşte şi a împlini voia Tatălui, adaugă autorul. Pentru a-şi menţine credinţa în lumea „reală“ din care venea, pentru a întreţine vie amintirea lumii eterne, Isus avea de trudit uneori o noapte întreagă sau se trezea în zorii zilei.

Deşi Isus nu a oferit dovezi metafizice ale eficacităţii rugăciunii, simplul fapt că s-a îndeletnicit cu ea îi consfinţeşte valoarea. „Cereţi, şi veţi căpăta“, a spus El cu toată sinceritatea, ca un reproş adresat tuturor celor care consideră cererea o formă primitivă de rugăciune.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #242


Stăruind în rugăciune, recunosc un partener care-mi răspunde şi preia dialogul de la celălalt capăt, un fel de alter ego interior reprezentând punctul de vedere al lui Dumnezeu, continuă Yancey. Când vreau răzbunare, acest partener îmi aminteşte de iertare, când sunt obsedat de dorinţele mele egoiste, mi se pun în faţă nevoile celorlalţi. Brusc, îmi dau seama că nu vorbesc cu mine însumi în acest dialog interior. Duhul lui Dumnezeu se roagă împreună cu mine, comunicându-mi voia Tatălui.

Philip Yancey, Rugăciunea – Are ea puterea de a schimba ceva?