Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule , Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” Luca 18:10-14
Ne sunt înfățișate două personaje: un fariseu – un membru credincios, virtuos al instituției religioase, și un vameș – evident un personaj negativ, cel care ia bani de la aproapele său pentru a-i da strtăinilor urâți de conaționalii săi. Ni se cere să ne identificăm cu unul sau altul dintre aceste personaje.
Însă datorită familiarității noastre cu acest text din Evanghelie, pilda nu are aceeași putere. Știm deja că fariseul este oarecum un păcătos și că ar trebui să fim de partea vameșului.
Dacă nu analizăm mai profund problema, ne aflăm în pericolul de a face aceeași greșeală ca fariseul. Oare nu spunem din clipa în care auzim cuvintele de început: „Slavă Domnului că nu sunt ca el!” ?
Continuă lectura „Un strop de viață în preajma Paștelui 2023 #2”
CARTEA E O VIAȚĂ 