Etichetă: Set-Apart Girl

Un strop de viaţă #129


Acum câteva săptămâni stăteam la mine în sufragerie într-o zi însorită uitându-mă pe geam la frunzele în schimbare – absorbind toată frumuseţea toamnei. Am început să mă gândesc la toamnă şi la semnificaţia schimbării culorii frunzelor. Acest lucru înseamnă că ele încep să moară. „Numai Dumnezeu poate să creeze ceva care moare astfel încât să fie atât de frumos“, m-am gândit eu. Primăvara, frunza începe să înmugurească plină de entuziasmul unei noi vieţi; creşte şi se maturizează până ajunge o frunză completă. Apoi, pe măsură ce vara se apropie de sfârşit, aceasta se transformă într-un galben, roşu sau portocaliu strălucitor, sfârşind într-o splendoare magnifică înainte de a cădea în final pe pământ, unde devine una dintre substanţele nutritive de care are nevoie pomul pentru a produce mai multe frunze sănătoase şi frumoase anul următor.

Se pot trage multe paralele de aici cu viaţa unui creştin. Continuă lectura „Un strop de viaţă #129”

Un strop de viaţă #123


E.M. Bounds scria „E nevoie de 20 de ani pentru a scrie o predică pentru că este nevoie de 20 de ani ca să devii bărbat.“ Dumnezeu doreşte uneori să ne treacă printr-o perioadă de pregătire şi echipare spirituală intensivă înainte de a ne lansa în îndeplinirea chemării pe care El ne-a dat-o în viaţă. Poate nu va dura patruzeci de ani ca în cazul lui Moise sau treizeci de ani ca în cazul lui Hristos. Dar deseori există nevoia pentru o perioadă pusă deoparte în care se poate pune temelia unei fundaţii spirituale de neclintit înainte de a intra în lupta misiunii sau a lucrării misionare cu normă întreagă. E ca un fel de bază de instruire pentru suflet, înainte ca soldatul să intre în războiul propriu-zis.

Leslie Ludy, „Becoming a World-Changer”

Un strop de viaţă #89


Biblia spune foarte clar asupra căror feluri de lucruri ar trebui să poposească gândurile şi conversaţiile noastre. Nu asupra josniciei, a nepoliteţii şi a obscenităţii, ci mai degrabă asupra lucrurilor care sunt „adevărate, nobile, drepte, curate, plăcute, vrednice de admirat“ (Filipeni 4:8). (Pare destul de evident că obrăznicia şi umorul fără perdea nu sunt pe această listă!)

Nu putem să căpătăm „gândurile lui Hristos“ când minţile noastre sunt pline de josnicia acestei culturi. 1 Corinteni 13:6 ne aminteşte că „Dragostea  nu se bucură de nedreptate, ci îşi găseşte bucuria în adevăr“. Şi Psalmul 12:8 ne avertizează: „Cei răi mişună peste tot, când ticăloşia este înălţată printre fiii oamenilor.“

În Efeseni 5:4, Pavel ne avertizează cu privire la pericolul de a tolera glumele proaste şi obscene în vieţile noastre: „De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile.“ Iar Isus ne spune că în ziua judecăţii, vom da socoteală pentru fiecare cuvânt nefolositor care ne va fi ieşit pe gură. (Matei 12:36)

Mulţi creştini sunt ispitiţi Continuă lectura „Un strop de viaţă #89”

Un strop de viaţă #65


Orice lucru căruia îi permitem să ne fure atenţia minţilor noastre, afecţiunea inimilor noastre sau să aducă ceaţă în sufletele noastre nu merită să-şi aibă locul în programele sau în vieţile noastre. Fie că sunt filme „curate“, romane captivante, postări pe Facebook, poze care ne inspiră pe Pinterest, instantanee pe Instagram sau orice altceva – trebuie să avem mare grijă ce lăsăm să intre în minţile noastre – şi cum ne folosim de ceea ce permitem înăuntru. Ceea ce permitem să intre în minţile noastre ar trebui să ne hrănească sufletele şi să alimenteze flacăra chemării pe care a pus-o Dumnezeu în vieţile noastre. Ceea ce primim şi cultivăm în minţile noastre va deveni lucrul asupra căruia meditează inima noastră, vorba de pe buzele noastre şi, în final, va modela roada vieţilor noastre.

Mandy Saeler, „Filling Our Minds“

Un strop de viaţă #63


Mulţi dintre noi ne bucurăm să scriem cântece despre Hristos, să scriem despre El şi să vorbim despre El cu alţi credincioşi, dar deseori când vine adevăratul test al loialităţii alegem confortul personal în locul predării radicale în faţa Lui. Poate că ne asumăm câteva riscuri mărunte pentru Regele nostru, dar dacă El ne-ar cere să bea dintr-o fântână înconjurată de soldaţi duşmani, am începe să ne justificăm: Dacă aş ajunge aşa de departe în devotamentul meu pentru El, m-aş expune riscului. Aş deveni vulnerabil la disconfort şi durere. Aş putea chiar să fiu ucis. Nu pot să renunţ la totul pentru El; nu e rezonabil!

Dar Isus Hristos a renunţat la totul pentru noi. Şi El ne întreabă dacă Îi vom da totul în schimb. A spune un „da“ din toată inima acestei ocazii nepreţuite este secretul descoperirii creştinismului plin de viaţă şi victorios al Bibliei şi al găsirii acelui ceva mai mult după care tânjesc inimile noastre.

Leslie Ludy, „Choosing our Allegiance”