Un strop de viață #286


Unii văd în omniscienţa lui Dumnezeu un factor care descurajează rugăciunea. De ce să te mai rogi dacă Dumnezeu ştie deja totul? În total contrast, Isus a tratat cunoaşterea lui Dumnezeu nu ca pe un impediment în calea rugăciunii, ci ca pe o motivaţie pozitivă de a ne ruga. Nu trebuie să depunem mari eforturi pentru a capta atenţia lui Dumnezeu cu vorbe multe şi manifestări ostentative. Nu trebuie să-L convingem pe Dumnezeu de sinceritatea sau de nevoile noastre. Avem deja toată atenţia Tatălui, care ne ascultă. Dumnezeu ştie totul despre noi şi totuşi ne ascultă. Putem trece direct la subiect.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #280


Folosind rugăciunea în locul altor mijloace directe, Dumnezeu alege încă o dată să acţioneze în lume într-un fel care ne lasă cea mai mare libertate de mişcare. Dumnezeu aşteaptă să fie rugat, făcând, într-un mod de neînţeles, ca activitatea Lui pe pământ să fie împletită cu a noastră.

Nu cumva această alegere face ca Împărăţia sau „voia lui Dumnezeu“ să înainteze mai încet pe pământ? Ba da, în acelaşi fel în care părinţii încetinesc pasul când copilul încă mic învaţă să umble. Scopul lor e să pregătească pe altcineva pentru ziua de mâine, nu pe ei înşişi.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #276


Într-un proces de continuă învăţare, văd rugăciunea din partea în care mă aflu eu ca o modalitate de a intra în ritmul eternităţii şi de a mă alinia la „vederea de sus“ a lui Dumnezeu, o modalitate de a-mi armoniza dorinţele cu ale lui Dumnezeu şi apoi de a contribui la împlinirea, aici pe pământ, a acelora pe care le are Dumnezeu din veşnicie.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #272


Rugăciunea stăruitoare mă schimbă în sensul că mă ajută să văd lumea, şi viaţa mea, prin ochii lui Dumnezeu. Pe măsură ce relaţia progresează, înţeleg tot mai bine că Dumnezeu are o imagine mai clară a nevoilor mele decât am eu.

Aidoma unui copil care încetează să-şi mai bată la cap părintele, am descoperit uneori că primesc un răspuns la cererile mele insistente doar după ce am învăţat să mă descurc fără lucrurile cerute. Răspunsul vine atunci ca o surpriză, ca un dar neaşteptat al harului. Caut darul, şi Îl găsesc, în schimb, pe Dătător, iar în cele din urmă mă aleg şi cu darul pe care renunţasem să-l mai caut.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?

Un strop de viață #262


Walter Wink spune că rugăciunea biblică e impertinentă, stăruitoare, neruşinată, necuviincioasă. Seamănă mai mult cu o târguială într-un bazar decât cu monologurile politicoase din biserică.

Moise nu a câştigat fiecare dispută cu Dumnezeu. De notat e faptul că nu a reuşit să-L convingă pe Dumnezeu să-i îngăduie să intre el însuşi în Ţara Făgăduinţei. Dar exemplul lui, la fel cu al lui Avraam, dovedeşte că Dumnezeu primeşte deschis disputa şi lupta, şi adesea cedează, mai ales când obiectul controversei are în vedere mila lui Dumnezeu. Chiar pe parcursul disputei propriu-zise, putem dobândi noi înşine calităţile lui Dumnezeu.

Philip Yancey, Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?