În jertfirea de sine, și doar aici, intrăm în contact cu un ritm nu doar al întregii creații, ci și al întregii ființe. Și asta deoarece însuși Cuvântul veșnic Se jertfește pe Sine. Când Se lasă să fie răstignit, El „face în furtuna îndepărtatelor Sale ținuturi ceea ce făcuse acasă în slavă și bucurie” de la întemeierea lumii. De la cel mai înalt până la cel mai de jos, eul există pentru a se renunța la el. În urma renunțării, eul devine un eu mai autentic, la care iar trebuie să se renunțe, și tot așa la nesfârșit. Aceasta nu este o lege de care putem scăpa. Tot ce se află în afara jertfirii de sine este Iad, întemnițare îngrozitoare în eu. Jertfirea de sine este adevărul absolut.
C.S. Lewis, Problema durerii
CARTEA E O VIAȚĂ 