înțelepciunea părinților pustiei – Pagina 7

Apoftegmele Părinților pustiei #5

Un frate l-a întrebat (pe apa* Poimen): „La ce se cuvine să iau aminte când șed în chilie? El i-a răspuns: „Sunt doar un om într-o groapă adâncă până la gât și pentru că sunt încărcat cu o povară strig: „Doamne ai milă de mine!

A mai zis: „Pământul pe care Dumnezeu a poruncit să se aducă jertfă este smerenia inimii!

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #3

Un mirean foarte evlavios vine la apa* Poimen, unde se găsesc mulți alți călugări care-i cer bătrânului să le zică o vorbă de folos. Apa Poimen îi poruncește mireanului să le zică acelora o vorbă. Mireanul spune că a auzit de la un bătrân mare o pildă, și anume că, într-o zi, un om i-a cerut unui prieten să-l ducă degrabă la rege. Prietenul i-a spus: „Eu vin cu tine până la jumătatea drumului.” Atunci i-a spus altui prieten: „Du-mă la rege!” iar acesta i-a răspuns: „Vin cu tine până la palat.” Și i-a spus altui prieten: „Du-mă la rege!” iar acesta i-a răspuns: „O să te duc cu îndrăzneală la rege și o să vorbesc pentru tine.” Iar ei i-au zis bătrânului: „Tâlcuiește-ne această pildă” Și el le-a răspuns: „Primul tovarăș este asceza, care te duce până la jumătatea drumui. Al doilea este cumpătarea, care te duce până la cer. Al treilea este mila, care te duce cu îndrăzneală la Dumnezeu. ”

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #2

Un bătrân viețuia la un loc cu un frate, iar bătrânul dădea pâine oricui venea la el. Când a văzut fratele acela ce se întâmplă, i-a spus bătrânului: „Dă-mi partea mea de pâine și fă cu partea ta ce dorești.” Iar bătrânul a împărțit pâinea cu fratele acela și a continuat să facă milostenie cu partea lui. Și mulți alergau la el, la bătrân, fiindcă auziseră că dă tuturor. Iar Domnul l-a văzut că se bucură în inima lui și i-a binecuvântat pâinea. Iar fratele și-a mâncat pâinea și i-a spus bătrânului: „Pentru că mai am puțină pâine, ia-o și hai să ne ducem din nou traiul împreună.” Iar bătrânul a zis: „Cum vrei tu, așa fac.” Și au început din nou să viețuiască la un loc. Și când s-a împlinit vremea, au venit cei care aveau nevoie să ia milostenie. Într-o zi fratele a intrat în cămară și au văzut că s-au împuținat pâinile. Și a venit un frate sărac și bătrânul a spus: „Dă-I niște pâine.” Fratele a zis: „Nu mai este nici una, apa.” Bătrânul i-a spus: „Du-te înăuntru și vezi.” Fratele acela s-a dus înăuntru și a găsit cămara de pâine plină ochi. Când a văzut aceasta, s-a înfricoșat și i-a dat fratelui celui sărac. Atunci a cunoscut credința și virtutea bătrânului și I-a dat slavă lui Dumnezeu.