Un strop de viață #393


„În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată”. (Luca 2:1-5)

Te-ai simțit vreodată, la fel ca mine, mic și neînsemnat într-o lume cu șapte miliarde de oameni, în care toate știrile vorbesc despre mari mișcări politice, economice și sociale și despre oameni cu mare putere și prestigiu? Nu lăsa acest lucru să te descurajeze. Înțelegem din Scriptură că toate forțele politice și toate complexele industriale gigant sunt, fără să știe, coordonate de Dumnezeu, nu de dragul lor, ci de dragul oamenilor mici ai lui Dumnezeu – oameni ca Maria și Iosif care trebuiau aduși de la Nazaret la Betleem. Dumnezeu mânuiește un imperiu pentru a-Și binecuvânta copiii. Nu prosperitatea noastră caută El, ci sfințirea noastră.

El este Dumnezeul mare al oamenilor mici și avem un mare motiv de bucurie în faptul că, fără să știe, toți regii și președinții și cancelarii lumii urmează decretele suverane ale Tatălui nostru din ceruri, pentru ca noi, copiii, să devenim asemenea chipului Fiului Său, Isus Hristos.

Un strop de viață #392


„Sufletul meu măreste pe Domnul și mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, și îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. El a arătat putere cu brațul Lui; a risipit gândurile pe care le aveau cei mândri în inima lor. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, și a înălțat pe cei smeriți. Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăți, și pe cei bogați i-a scos afară cu mâinile goale. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Și-a adus aminte de îndurarea Sa – cum făgăduise părinților noștri – față de Avraam și sămânța lui în veac.” (Luca 1:46-55)

Maria înțelege clar un lucru remarcabil despre Dumnezeu: El este pe cale să schimbe cursul întregii istorii a umanității. Cele mai importante trei decenii din toate timpurile sunt pe care să înceapă. Și unde este Dumnezeu? Pe El Îl preocupă două femei necunoscute și smerite – una în vârstă și stearpă (Elisabeta) și una tânără și fecioară (Maria). Iar Maria este atât de mișcată de această viziune despre Dumnezeu, Cel care îi iubește pe cei umili, încât izbucnește într-un cântec.

Maria și Elisabeta sunt minunatele eroine ale relatării lui Luca. Lucrul care îl impresionează cel mai mult, se pare, și lucrul cu care vrea să-l impresioneze pe Teofil, nobilul său cititor, este smerenia și bucuria Elisabetei și a Mariei.

Elisabeta spune: „Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?” (Luca 1:43). Maria spune : ”Domnul a privit spre starea smerită a roabei Sale”.(Luca 1:48)

Singurii oameni a căror suflete pot cu adevărat glorifica pe Domnul sunt cei ca Elisabeta și Maria – oameni care recunosc starea lor smerită și sunt copleșiți de bunăvoința unui Dumnezeu măreț.

John Piper, Good News of Great Joy