Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #7


Adesea ne rugăm lui Dumnezeu fără atenție, de formă, și socotim că ne-am rugat dar, de fapt, nici n-am fost prezenți în rugăciune, ci am avut vreo socoteală în minte – poate ne-a ocărât cineva, și cugetăm la asta; sau avem vreun plan al nostru de lucru și în săvârșim în gând; sau citim ceva…. doar ce nu suntem prezenți în rugăciune. (…) săvârșim rugăciunea fără participarea întregii noastre ființe. Privindu-ne pe noi înșine, vedem că suntem împrăștiați și, bineînțeles aceasta nu este o rugăciune în duh și adevăr. Ne rugăm cu trupul și cu buzele și rostim cuvintele, dar prezența ființei noastre este în altă parte. Pentru aceasta, Sfinții Părinți spun că înaintea rugăciunii trebuie să stea de strajă purtarea de grijă a omului. Când suntem cu luare aminte și știm ce cerem când ne rugăm, atunci luarea aminte este adunată întru noi asupra cuvintelor pe care le rostim, asupra a ceea ce cerem.
De aceea a zis Domnul că Duh este Dumnezeu, și cei ce se închină Lui, în duh și adevăr se cade a se închina. Prin urmare, trebuie să fim prezenți cu duhul.


Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

1000010436-01

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #6


Omul care poartă întru sine Împărăția lui Dumnezeu răspândește în jurul său gânduri sfinte, gânduri Dumnezeiești. Împărăția lui Dumnezeu făurește întru noi atmosfera Împărăției Cerurilor – spre deosebire de atmosfera de iad a gândurilor, pe care o răspândește în jurul său omul ce poartă în inima sa iadul.

Rostul creștinilor în lume este să curățească atmosfera pe pământ și să lărgească Împărăția lui Dumnezeu. Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cerești întru noi, căci de vom pierde Împărăția lui Dumnezeu din lăuntru, nu ne vom mântui nici noi, nici semenii noștri. Cel ce poartă în lăuntrul său Împărăția lui Dumnezeu, acela o va împărtăși în chip nevăzut și celorlalți. Oamenii vor fi atrași de pacea și căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi și, treptat, vor fi cuceriți de atmosfera cerurilor. Nici măcar nu este nevoie să le vorbim oamenilor despre asta – Cerul va izvorî din noi chiar și atunci când tăcem sau rostim cele mai obișnuite lucruri; acesta strălucește dintru noi și fără să ne dăm seama.


Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

1000010436-01

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #5


Faceți totul ca și cum ați fi sub ascultarea Domnului. Dumnezeu ne călăuzește prin ceilalți oameni – fie ei și necredincioși. Pentru aceasta, să slujim și să facem ascultare cu bucurie de toți și de toate. Mijloacele sunt multe, scopul este unul: a sta înaintea Domnului. Semnul ascultării adevărate este bucuria, care este rodul mulțumirii pentru tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Fiecare dintre noi are rostul lui pe pământ, rânduit de Dumnezeu, drept aceea să fim mulțumiți cu locul în care suntem puși. Până și cei mai neînsemnați și mai răi dintre noi au rostul lor. Prin urmare, să cinstiți și să iubiți pe fiecare ca pe o slugă a lui Dumnezeu.
A avea pace netulburată în inimă și a sta înaintea Domnului sunt condițiile trebuincioase sălășluirii lui Dumnezeu întru noi.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

1000010436-01

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #3


Cel mai însemnat lucru este paza inimii în netulburată pace. Să nu vă tulburați cu niciun chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniștea, tăcerea, liniștirea. (…)

Când vă veți deprinde să păstrați pacea în inimă, vă va fi mult mai ușor. Odată ce veți simți neliniște, opriți lucrul pentru moment și liniștiți-vă lăuntric, și apoi alergați colo și colo – căci pentru Domnul alergați. Apoi Domnul va răsplăti sufletul vostru cu pace și bucurie.

Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

1000010436-01

Un strop de viață în preajma Paștelui 2024 #2


Pilda unei viețuiri bineplăcute Domnului întărește cunoașterea teoretică și îi dă adeverire practică. Acestea nu sunt valabile numai în cazul științei despre Dumnezeu, ci și pentru toate celelalte științe. Orice cunoaștere pe care omul o descoperă pe calea științei este un dar dat de Dumnezeu oamenilor și vestește prezența lui Dumnezeu în lumea aceasta. Cu totul altceva este înfăptuirea acestei cunoașteri primite în dar. Aceasta depinde de viața noastră – cu Dumnezeu, sau împotriva lui Dumnezeu. De aceea, ea poate fi întrebuințată în folosul sau spre paguba omenirii. Nicio cunoaștere la care a ajuns știința omenească, Dumnezeu nu a dăruit-o spre pagubă. Totul este dăruit spre bine, și numai spre bine. Doar voia liberă cea stricată a omului, care a pierdut frica lui Dumnezeu, a prefăcut în rău binele dăruit de Dumnezeu oamenilor, pricină pentru care suferim și ne chinuim în lumea aceasta.


Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile, așa îți este și viața

1000010436-01