Etichetă: Dietrich Bonhoeffer

„O bucurie veşnică le va încununa capul” , scria Isaia în capitolul 35:10. Din cele mai vechi timpuri, în biserica creștină, acedia – tristețea inimii, resemnarea – a fost considerată un păcat de moarte. „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”:, ne îndeamnă Scripturile. Pentru aceasta ne-a fost dată viața, și pentru aceasta ne-a fost păstrată viața până în această zi. Bucuria pe care nu ne-o poate lua nimeni nu aparține doar celor care au fost chemați acasă, ci și nouă, care suntem încă în viață. Suntem una cu ei în această bucurie, dar niciodată în tristețe. Cum putem noi să îi ajutăm pe cei care nu au bucurie și curaj, dacă noi înșine nu avem acea bucurie și acel curaj? Iar acestea nu sunt ceva fabricat sau forțat, ci sunt oferite fără plată. Bucuria este din Dumnezeu, iar de la El, ea coboară și umple sufletul, duhul și trupul. Iar acolo unde bucuria a umplut pe cineva, ea se întinde și înspre ceilalți, se răspândește și sparge ușile care îi stau în cale. Există un soi de bucurie care nu cunoaște durerea, necazul și neliniștea inimii. Dar ea nu poate rezista; ea doar amorțește sufletul pentru un timp. Bucuria lui Dumnezeu a trecut prin sărăcia ieslei și prin durerea crucii; de aceea, este de neînvins.

Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui! Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele! Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui, din neam în neam. Psalmul 100

Domnia va fi pe umărul Lui. Domnia peste întreaga lume se sprijină pe umerii acestui nou-născut! Știm un singur lucru – acești umeri vor purta toată povara lumii. Odată cu crucea, tot păcatul și toată suferința din lume vor fi puse pe acești umeri. Însă autoritatea înseamnă faptul că Cel ce poartă toate acestea nu Se prăbușește sub povară, ci o poartă până la sfârșit. Autoritatea care va fi pe umărul acestui copil din iesle stă în răbdarea cu care poartă vina lumii. Și mai întâi, acolo în iesle, cuvântul etern al lui Dumnezeu Se întrupează, purtând un trup de om. Autoritatea asupra lumii începe în slăbiciunea și sărăcia unui copil. El îi acceptă și îi poartă pe cei smeriți, pe cei neînsemnați, pe păcătoși, însă îi alungă și îi nimicește pe cei mândri, pe cei aroganți.

Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Filipeni 2:5-11

Împărăția păcii a fost instaurată. Autoritatea acestui copil va crește. Ea se va întinde pe întreg pământul și toate generațiile i se vor supune. Va fi o autoritate peste inimile oamenilor, și prin această putere, scaunele de domnie ale oamenilor vor fi ridicate sau răsturnate. Autoritatea misterioasă, invizibilă, a acestui copil divin asupra inimilor oamenilor este mult mai tare decât puterea strălucitoare, vizibilă, a conducătorilor pământești. În cele din urmă, toată autoritatea de pe pământ trebuie să i se supună doar autorității lui Isus Hristos peste oameni.

Odată cu nașterea lui Isus, a fost instaurată împărăția păcii. Nu este acesta un miracol, faptul că acolo unde Isus devine Domn peste oameni, domnește pacea? Doar acolo unde Isus nu este lăsat să domnească – unde încăpățânarea oamenilor, sfidarea, ura, lăcomia sunt lăsate să trăiască nestingherite – doar acolo nu poate exista pace. Isus nu dorește să Își instaureze împărăția păcii cu forța, însă acolo unde oamenii I se supun de bunăvoie și Îl lasă să domnească peste ei, acolo, El le oferă pacea Lui minunată.

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa:Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un Fiu şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un fiu şi-I vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus. Matei 1:18-25

Nu ne putem apropia de ieslea lui Hristos în același mod în care ne apropiem de leagănul altui copil. Ci mai degrabă, atunci când ne apropiem de această iesle, ceva se întâmplă, și nu putem pleca de acolo decât fie judecați, fie mântuiți. În fața ei, fie ne prăbușim, fie cunoaștem mila lui Dumnezeu îndreptată spre noi.

Ce înseamnă asta? Nu sunt acestea doar niște metafore? Nu sunt doar exagerările pastorale ale unei legende frumoase și pioase? Ce înseamnă când spunem aceste lucruri despre pruncul Isus? Cei care le interpretează doar ca metafore, vor continua să sărbătorească Adventul și Crăciunul ca mai înainte, cu o indiferență păgână. Pentru noi, acestea nu sunt doar metafore. Aici este Dumnezeu Însuși, Domnul și Creatorul tuturor lucrurilor, care este atât de mic aici, ascuns într-un colț, care intră în lumea noastră prin simplitatea și neajutorarea unui copil, pentru că vrea să Se întâlnească cu noi și să fie cu noi. Însă acest lucru nu este o joacă, nu este un fapt care doar să ne stârnească niște emoții. El vine pentru a ne arăta unde și cine este, și din acest loc să judece și să detroneze orice ambiție umană.

Tronul lui Dumnezeu în lume nu se sprijină pe niște scaune de domnie omenești, ci se află în locuri îndepărtate și sărace, într-o iesle. Iar în jurul acestui tron nu se află valeți măgulitori, ci câteva figuri îndoielnice, dar care nu se pot sătura de acest miracol și care vor să își trăiască întreaga viață prin mila lui Dumnezeu. Bucurați-vă, creștini! Căci Isus Hristos a stat în preajma vameșilor și a păcătoșilor. Bucurați-vă, creștini! Pentru cei condamnați, Isus a fost condamnat pe dealul Golgotei. Bucurați-vă, creștini! Pentru noi toți, Isus Hristos a înviat din morți. Bucurați-vă, creștini! Toți oamenii se întreabă astăzi care este calea spre fericire. Iar Biserica lui Hristos răspunde răspicat: Isus este bucuria noastră!

Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre. 1 Petru 1:6-9

Tot ceea ce regii și conducătorii lumii acesteia, filosofii și artiștii, fondatorii de religii și învățătorii morali au încercat în zadar să facă – toate acestea se întâmplă acum, printr-un prunc. Făcând de rușine cele mai puternice eforturi și reușite omenești, un copil apare la răscrucea istoriei – un copil născut din părinți umani, un fiu dat de Dumnezeu. Acesta este misterul răscumpărării lumii; tot trecutul și tot viitorul este cuprins aici. Infinita milă a Dumnezeului atotputernic se coboară spre noi sub forma unui copil, Fiul Lui. Un copil S-a născut pentru noi, un Fiu ni S-a dat, iar pe acest copil, Fiul lui Dumnezeu, Îl cunosc, Îl iubesc, eu sunt al Lui și El e al meu – de toate acestea, și doar de ele depinde viața mea. Un copil ține viețile noastre în mâna Sa.

Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! Romani 8:31-34