Un strop de viață în preajma Paștelui – Pagina 11

Apoftegmele Părinților pustiei #34

Amma* Synketike spune că unii se poartă „la munte” ca în oraș și pier, iar alții, în oraș fiind, trăiesc ca în pustiu și se mântuiesc. Se poate ca, aflându-se în mijlocul mulțimii, să trăiești lăuntric ca un monah și ca, trăind singur, să fii cu gândul în mijlocul gloatelor.

*maică duhovnicească

Apoftegmele Părinților pustiei este o serie dedicată perioadei Postului Paștelui, în care ne propunem să descoperim spusele Părinților pustiei pe baza volumului Apoftegmele Părinților deșertului. Versiunea coptă sahidică sau Patericul copt, ediţie critică, studiu introductiv, note, revizie finală, concordanţă de Ștefan Colceriu.

Apoftegmele Părinților pustiei #33

Sfânta Synkletike a spus: „Să fim înțelepți ca șerpii și simpli ca porumbeii, să fim atenți la cursele și la mișcările gândurilor. Căci [Isus] a spus „Fiți ca șarpele” (Matei 10:16) ca să nu uităm de înșelăciunile și de meșteșugurile diavolului. Cel asemenea pe cel asemenea lui degrabă îl cunoaște. Iar cel simplu ca porumbeii dă la iveală curăția faptei.

Apoftegmele Părinților pustiei #32

Apa* Hyperichios a spus: „Izbăvește-l de păcate pe aproapele tău din toată puterea ta, fără mustrare, căci Dumnezeu nu-i respinge pe cei pe care tu-i întorci la El. Nu lăsa să sălășluiască în inima ta vreun cuvânt rău și viclean împotriva fratelui tău, ca să poți spune: „Iartă-ne nouă precum și noi iertăm greșiților noștri (Matei 6:12)

*„Apa” = transliterare din coptă a cuvântului „avva”, „părinte, tată”.

Apoftegmele Părinților pustiei #31

Un bătrân a zis: „Să nu-ți lași inima să vorbească împotriva fratelui tău așa; „Am mai multă trezvie* decât el.” Nici așa: „Mă nevoiesc mai mult decât el.” Nici așa: „Am mai multă minte decât el.” Ci supune-te duhului sărăciei pentru Hristos, dobândește dragostea nefățarnică, ca să nu dai frâu liber mândriei duhului care se află în tine. Căci scris este: „Cel care stă să ia aminte să nu cadă” (Col 4:6)

*Trezvia (gr. nepsis) este o stare sufletească de trezie, de veghe (comparată cu starea pe care o are omul când nu doarme, starea de priveghere), o stare de atenție și de luare aminte a minții la mișcările sufletului și ale gândurilor.

Apoftegmele Părinților pustiei #30

Un bătrân a zis: „Dacă îți vine vreun gând care-ți stârnește mândria, cercetează-ți gândurile dacă ai păzit poruncile, dacă ți-ai iubit vrăjmașii, dacă te-ai bucurat de slava lor, dacă te-ai întristat de lipsurile lor, dacă te-ai făcut pe tine însuți un slujitor mai netrebnic și mai păcătos decât oricine. Aceasta ca să nu ai vreun gând de mărire, cum că ai fi făcut bine vreun lucru: pentru că știi că gândul acesta nimicește orice.