Categorie: Dumnezeu este în iesle

Drumul spre iad este pavat cu intenții bune. Această zicală, răspândită sub o formă sau alta în diverse culturi, nu vine din înțelepciunea lumească, ci denotă chiar o perspectivă creștină. La începutul unui nou an, mulți oameni nu au nimic altceva de făcut decât o listă cu obiceiuri rele pe care vor să le schimbe de acum încolo – câți „de acum înainte” nu s-au spus până acum!? Ei încep cu intenții bune, dar sunt blocați în mijlocul păgânismului lor. Ei cred că o intenție bună înseamnă deja un început nou, ei cred că pot începe, pe cont propriu, orice își doresc. Dar aceasta este o iluzie păguboasă: doar Dumnezeu poate aduce un nou început – însă atunci când El dorește asta, nu când vor oamenii. De aceea, ei nu pot crea singuri un nou început, pot doar să se roage pentru unul.

Când oamenii sunt pe cont propriu și trăiesc prin propriile mijloace, ei trăiesc doar în trecut, în vechile obiceiuri. Doar acolo unde este Dumnezeu, există și un nou început. Nu-I putem porunci lui Dumnezeu să îl ofere. Ne putem ruga doar atunci când înțelegem că nu putem face nimic, că ne-am atins limitele, că altcineva trebuie să creeze acel nou început.

Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 2 Corinteni 5:16-17

Dumnezeu poate și va transforma răul în bine – chiar și cel mai mare rău posibil. Pentru acest scop, el are nevoie de oameni care să folosească toate lucrurile spre bine. Dumnezeu poate să ne dea toată puterea de care avem nevoie pentru a ne ajuta să rezistăm la vreme de necaz. Însă nu ne-o va da niciodată în avans, pentru ca noi să nu ne bizuim pe noi înșine, ci doar pe El. O astfel de credință poate alina orice temeri cu privire la viitor. Chiar și greșelile și neajunsurile noastre sunt transformate spre bine, iar pentru Dumnezeu nu e mai greu să le transforme pe acestea, decât pe presupusele noastre fapte bune. Dumnezeu așteaptă acțiuni responsabile și răspunde rugăciunilor sincere.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat, şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Romani 8:28-30

Părintele veșniciilor – cum poate fi acesta numele unui copil? Pentru că în acest copil ne este revelată dragostea eternă, de tată, a lui Dumnezeu, iar acest copil aduce pe pământ dragostea Tatălui. Așa că Fiul este una cu Tatăl, și oricine Îl vede pe Fiul, Îl vede pe Tatăl. Acest Fiu nu dorește nimic pentru Sine, ci este un Fiu ascultător al Tatălui Său. Născut într-o lume guvernată de timp, El aduce eternitatea pe pământ. Mergeți, căutați-L, și Îl veți găsi într-o iesle pe Tatăl ceresc care a devenit aici chiar Tatăl vostru drag.

Prinț al păcii – acolo unde Dumnezeu vine în dragoste către ființele umane și le unește cu El însuși, acolo este pace între Dumnezeu și oameni, și pace între oameni. Vă este teamă de mânia lui Dumnezeu? Atunci mergeți la pruncul din iesle și primiți acolo pacea lui Dumnezeu. Sunteți în conflict cu fratele sau sora voastră? Veniți și vedeți cum Dumnezeu, din dragoste curată, a devenit fratele nostru și vrea să ne împace unul cu celălalt. În lume domnește puterea. Însă acest copil este Prințul păcii. Unde este El, domnește pacea.

În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care Se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. S-a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. Şi El dormea la cârmă, pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”. El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare. Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?” I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul, şi marea?” Marcu 4:35-41

„O bucurie veşnică le va încununa capul” , scria Isaia în capitolul 35:10. Din cele mai vechi timpuri, în biserica creștină, acedia – tristețea inimii, resemnarea – a fost considerată un păcat de moarte. „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui!”:, ne îndeamnă Scripturile. Pentru aceasta ne-a fost dată viața, și pentru aceasta ne-a fost păstrată viața până în această zi. Bucuria pe care nu ne-o poate lua nimeni nu aparține doar celor care au fost chemați acasă, ci și nouă, care suntem încă în viață. Suntem una cu ei în această bucurie, dar niciodată în tristețe. Cum putem noi să îi ajutăm pe cei care nu au bucurie și curaj, dacă noi înșine nu avem acea bucurie și acel curaj? Iar acestea nu sunt ceva fabricat sau forțat, ci sunt oferite fără plată. Bucuria este din Dumnezeu, iar de la El, ea coboară și umple sufletul, duhul și trupul. Iar acolo unde bucuria a umplut pe cineva, ea se întinde și înspre ceilalți, se răspândește și sparge ușile care îi stau în cale. Există un soi de bucurie care nu cunoaște durerea, necazul și neliniștea inimii. Dar ea nu poate rezista; ea doar amorțește sufletul pentru un timp. Bucuria lui Dumnezeu a trecut prin sărăcia ieslei și prin durerea crucii; de aceea, este de neînvins.

Strigaţi de bucurie către Domnul, toţi locuitorii pământului! Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui! Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele! Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ţine în veci şi credincioşia Lui, din neam în neam. Psalmul 100