Autor: Irina Trancă

Sunt absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine şi a unui Master în Teoria şi Practica Editării, ambele la Universitatea din București, am fost voluntar la RVE Bucureşti din 2006 și am fost redactor angajat între anii 2016-2020. Printre autorii mei creştini preferaţi se numără Michael Card, Max Lucado, C.S. Lewis, Philip Yancey și Ruth Chou Simons; mă pasionează literatura pentru copii, romanele istorice, cărțile despre cărți și legătura dintre artă și credință, Japonia și modul în care frumusețea ne apropie de Dumnezeu. Sunt căsătorită și, din 2015, sunt și mama unui băiat, Mihai, pe care doresc să îl cresc cititor. Dacă vreți să fiți la curent cu ce citesc, mă găsiți pe Goodreads.

Un strop de viaţă #128


Oamenii pot fi comparaţi cu stelele. Dacă eu sau tu am avea de ales (şi, de fapt, avem de ales), mi-ar plăcea să fim oameni care se aseamănă cu Steaua Polară. Sigur, poate că nu suntem la fel de strălucitori sau la fel de interesanţi ca alţii. Dar, ca şi Steaua Polară, noi trebuie să slujim unui scop mai înalt. Atunci când oamenii au nevoie de noi, trebuie să fim acolo pentru ei, arătându-le Calea. În vreme ce lumea se învârte cu o viteză uimitoare, este nevoie de noi să rămânem în acelaşi loc. Suntem mai puţin strălucitori, e-adevărat, dar suntem neclintiţi.

Isus a fost Steaua Polară pentru noi. Nimic din înfăţişarea Lui nu strălucea, după cum spune Isaia. În vremea Lui erau stele mesianice mult mai orbitoare care s-au aprins, dar care s-au stins repede. Dar Isus a rămas întotdeauna neclintit, înrădăcinat în acelaşi loc din Univers. El ne cheamă mereu să-L privim pentru a ne regăsi Calea.

Michael Card, Urme pe nisip

Un strop de viaţă #127


Dumnezeu a binecuvântat lumea cu daruri din belşug. Modul în care le folosim este, însă, cel care le confirmă calitatea. A duce o viaţă echilibrată e acelaşi lucru cu a încerca să te menţii în şaua unui cal dat fiind că primejdia de a cădea e la fel de mare, fie că înclini spre stânga sau spre dreapta. Bucuria de a călări o are doar cel în stare să rămână pe crupă.

Philip Yancey, Zvonurile altei lumi

Un strop de viaţă #126


Îl vedem cel mai clar pe Dumnezeu atunci când Îl vedem în lumina crucii. Crucea este nebunia lui Dumnezeu care este mai înţeleaptă decât puterea lumii. Prin cruce, Dumnezeu Îşi revelează umilinţa şi disponibilitatea de a sluji. La cruce Îl vedem pe Dumnezeu în zdrenţele Lui. Pentru că slava lui Dumnezeu este reprezentată de zdrenţele lui Dumnezeu. Cel mai slăvit aspect al fiinţei Lui este că a luat asupra Lui zdrenţele noastre înainte să renunţe la noi. Dumnezeu a devenit ca noi – a devenit unul dintre noi – şi noi i-am văzut slava.

John Ortberg, O dragoste mai presus de raţiune

Un strop de viaţă #124


Isus al istoriei este acel Isus care a cunoscut întreaga omenire până în cele mai ascunse locuri ale dorinţelor inimii noastre şi nevoilor minţii noastre. El este cel care transcende culturi, obstacole şi circumstanţe. El este Cel care ne-a dat o valoare intrinsecă, identificându-se cu noi. El este Medicul sufletului nostru. El este cel care ne dă viaţă eternă prin propria moarte şi înviere. El transcende toate aspectele care ne despart de noi înşine, de ceilalţi şi de Dumnezeu – atât cele semnificative, cât şi cele nesemnificative – oferindu-ne viaţa pentru care ne-a creat.

Ravi Zacharias, Dezamăgit de creştinism?

Un strop de viaţă #123


E.M. Bounds scria „E nevoie de 20 de ani pentru a scrie o predică pentru că este nevoie de 20 de ani ca să devii bărbat.“ Dumnezeu doreşte uneori să ne treacă printr-o perioadă de pregătire şi echipare spirituală intensivă înainte de a ne lansa în îndeplinirea chemării pe care El ne-a dat-o în viaţă. Poate nu va dura patruzeci de ani ca în cazul lui Moise sau treizeci de ani ca în cazul lui Hristos. Dar deseori există nevoia pentru o perioadă pusă deoparte în care se poate pune temelia unei fundaţii spirituale de neclintit înainte de a intra în lupta misiunii sau a lucrării misionare cu normă întreagă. E ca un fel de bază de instruire pentru suflet, înainte ca soldatul să intre în războiul propriu-zis.

Leslie Ludy, „Becoming a World-Changer”