Trebuie să vrei să slujeşti mai mult decât vrei să fii văzut, trebuie să-ţi pese mai mult decât vrei să te simţi confortabil, trebuie să vrei să dai mai mult decât vrei să obţii.
Trebuie să vrei aprobarea Lui mai mult decât toate celelalte lucruri care se vor dovedi a fi lipsite de valoare.
Ann Voskamp, „dear You: 5 brave things to keep in your pocket for hard days in a hard world“
Cu toate că adepţii noului ateism au eşuat în încercarea de a explica natura sau sursa vieţii, conştiinţei, gândirii şi a sinelui, răspunsul la întrebarea privind originea componentei supra-fizice pare evident: partea supra-fizică poate origina numai dintr-o sursă supra-fizică. Viaţa, conştiinţa, mintea şi sinele pot proveni numai dintr-o Sursă care este vie, conştientă şi care gândeşte. Dacă noi suntem centri de conştiinţă şi gândire, capabili să cunoaştem şi să iubim, capabile să intenţionăm şi să executăm, nu văd de ce aceşti centri ar putea proveni din ceva care în sine este incapabil să realizeze aceste activităţi. Deşi procesele fizice simple pot crea fenomene fizice complexe, aici nu ne preocupăm de relaţia dintre simplu şi complex, ci de originea centrilor. Este de neconceput ca vreun fel de matrice sau câmp material să poată genera agenţi care gândesc şi acţionează. Materia nu poate produce concepţii şi percepţii. Un câmp de forţă nu planifică, nici nu gândeşte. Astfel, la nivelul raţiunii şi al experienţei cotidiene, devenim imediat conştienţi că lumea fiinţelor vii, conştiente, capabile să gândească trebuie să-şi aibă originea într-o Sursă vie, într-o Minte.
Roy Abraham Varghese în Există Dumnezeu de Antony Flew
În vremea noastră umanistă a creştinismului diluat, sentimental, am pierdut sentimentul sacrului în biserică. Cu toată zarva, gălăgia şi divertismentul din biserică, nu prea mai este loc pentru cultivarea sentimentului de sfinţenie pentru Domnul.
Când va învăţa creştinul de azi că strângerea laolaltă pentru închinare nu este pentru a ne face nouă pe plac şi a face ce ne distrează şi ne entuziasmează pe noi, ci are totul de-a face cu a-I face pe plac lui Dumnezeu? Pe placul lui Dumnezeu sunt doar sacrul şi sfinţenia.
A.W. Tozer, Umblarea mea zilnică
Putem alege calea cea grea a confruntării cu problema, făcând schimbările necesare pentru a o rezolva, ca apoi să ne bucurăm de calea cea uşoară a funcţionării corecte. Sau putem alege alea uşoară a amânării rezolvării problemei, dar pe cât suntem de siguri că soarele va răsări mâine dimineaţă, tot atât de sigur este că ceea ce va urma nu va fi uşor şi va dura mai mult decât dacă am fi ales calea cea grea de la bun început.
Dr. Henry Cloud, citat în Elisabeth Mittelstädt, Viaţa în pantofii mei
Invidia se uită ţintă la cealaltă persoană şi spune:
Mi-aş dori să am ceea ce ai tu!
Empatia priveşte spre cealaltă persoană şi spune:
Ce aş putea să-ţi dau din ceea ce am?
Invidia se învârte în jurul sinelui şi spune: Săraca de mine!
Empatia se concentrează asupra celorlalţi şi spune: Dragii de voi!
Invidia mă distruge şi mă paralizează.
Empatia mă însufleţeşte şi mă motivează.
Invidia este un păcat de moarte.
Empatia este o virtute minunată care Îl reflectă pe Isus.
Elisabeth Mittelstädt, Viaţa în pantofii mei
CARTEA E O VIAȚĂ 