Ce am citit în ianuarie 2025

Știți acele meme cu poante despre cât de lungă e luna ianuarie comparativ cu celelalte luni? Anul acesta nu mi s-a părut neapărat că luna ianuarie a trecut greu, dar gândindu-mă la ce am citit în această perioadă mi se pare că începutul ei a fost de mult, am senzația că ce am citit în prima săptămână din an a fost acum mult timp.

Am început anul 2025 în forță, citind aproape câte o carte pe zi în prima săptămână, dar spre a doua jumătate a lunii ritmul mi-a mai încetinit pentru că am revenit la munca de editare.

Astfel, am reușit să citesc în luna ianuarie 19 cărți, dintre care cele mai multe pentru copii mici și mari, două cărți autobiografice și două despre cărți/librării, pe lângă cele două cărți pe care le-am editat.

După cum spuneam, am început luna în forță, pentru că aveam mai multe cărți împrumutate de la bibliotecă pe care trebuia să le ducem înapoi pe 9 ianuarie, așa că le-am parcurs destul de repede în ultima săptămână de vacanță.

Am început cu Întoarcere pe insula roboților de Peter Brown, al doilea volum din seria Wild Robot, din care citisem cu o lună în urmă Insula roboților.

Nu sunt eu fan SF-uri, dar această serie are ceva aparte, pentru că în contextul unei societăți foarte tehnologizate care se bazează pe roboți pentru toate activitățile sale, autorul se întreabă cum „s-ar adapta” un robot în sălbăticie (în primul volum) și cum ar încerca el să evadeze odată ajuns în „civilizație”, pentru a se întoarce la „fiul său”, rățoiul pe care îl îngrijește în primul volum.

Cu ilustrații alb-negru, cu capitole scurte și pline de suspans, ambele volume mi-au plăcut mult.

Am citit apoi Calm ecuatorial de Nicholas Gannon, care după aceea am descoperit că este abia primul volum dintr-o serie (de ce trebuie să fie toate serii???).

Archer B. Helmsley a crescut într-o casă doldora de curiozități și comori colecționate de bunicii lui, exploratori faimoși, care se pare că au dispărut prin Antarctica. Archer însă nu este încurajat să le calce pe urme, ba dimpotrivă, abia dacă este lăsat să iasă din casă de către mama lui foarte strictă. Însă asta nu-l împiedică să-și facă doi prieteni improbabili, pe cei doi vecini ai săi, pe neliniștitul Oliver Glub și pe îndrăzneața Adélaïde L. Belmont, o fată cu un picior de lemn, alături de care va planifica marea expediție spre Antarctica în căutarea bunicilor săi. Desigur că nimic nu merge conform planului și… de fapt e nevoie de volumul următor, pentru că, povestea lor nu s-a terminat…

Este palpitantă și aceasta, dar m-am cam supărat când am văzut că am citit ditamai volumul ca să îmi trebuiască apoi volumul 2…

După aceea, am citit Băiatul care a făcut lumea să dispară de Ben Miller, un roman despre gestionarea furiei (sau lipsa de control a acesteia, mai exact), găuri negre și călătoria în timp.

Mi s-a părut cam neverosimil (adică mult mai neverosimil decât alte cărți pe această temă) și nu prea convingător.

În continuare, am citit Aventura lui Billy și a puilor de vulpe de Michael Morpurgo, un roman mai așezat, despre un orfan iubitor de natură și animale, care, având grijă de niște vulpi, pornește într-o călătorie care îl va ajuta să ajungă cu adevărat „acasă”.

Am trecut apoi la ceva mai „serios”, și am citit Postpartum de Felicia Simion, la a cărui lansare fusesem prin toamna anului trecut.

După cum spune și subtitlul, acest memoir surprinde „o poveste adevărată despre depresia postnatală și aurora de la capătul tunelului” și se ridică la înălțimea descrierii făcute de editură: o carte curajoasă și autentică, luminoasă și plină de speranță.

Cartea cuprinde episoade, nu întotdeauna în ordine cronologică, din experiența luptei autoarei cu depresia postnatală, intercalate cu fotografii, care oferă cărții pe alocuri acel aspect luminos, pe de o parte, dar și o anumită atmosferă aproape de vis, unde nu este întotdeauna totul clar.

După aceea am citit o carte din propria bibliotecă, cumpărată chiar de la Gaudeamus 2024, și anume, Kurofune. Navele străine de Marta Palazzesi.

Aceasta este o poveste de aventuri palpitantă despre un portughez care ajunge în Japonia în 1853 pe una dintre navele comadorului Perry și un fiu de samurai care pornește în căutarea surorii sale răpite de un clan rival.

După aceea am citit în Librăria Stephanus trei cărticele cartonate pentru copii care abordează fiecare câte un atribut de-a lui Dumnezeu: omnipotența – Doarme Dumnezeu vreodată?, omniprezența – Este Dumnezeu vreodată în vacanță? și omnisciența – A învățat Dumnezeu alfabetul?.

Cărțile sunt scrise de Amy Gannett și ilustrate în niște culori foarte vii de Nate Farro și fac parte dintr-o serie de resurse numită în original Tiny Theologians. Mie mi-au plăcut, cred că ar fi niște cadouri grozave pentru proaspeți părinți sau aniversări ale copiilor mici.

Tot pentru copiii mici am citit Biblia pentru degețele dibace, o Biblie interactivă GROZAVĂ, care i-a plăcut și băiatului meu de 9 ani!

Aceasta este o variantă perfectă pentru o primă Biblie, chiar pentru o primă carte cartonată, pentru care are toate ingredientele „succesului” – ilustrații vii și blânde, clapete, rotițe, slide-uri și chiar și blăniță în ieslea Pruncului Isus!

Am terminat apoi într-o seară o ediție a Scrisorilor lui François Fénelon, care mi s-a părut foarte deprimantă, nu mi-a plăcut, și în altă zi am terminat de editat traducerea cărții What Happens Next? de Max Lucado, care propune o cronologie a evenimentelor de la sfârșitul vremurilor.

Am citit apoi o altă carte cartonată luată cadou pentru altcineva, A Peter Rabbit Book – Happy Birthday! pe care o găsiți la Antic Exlibris, dar pe care eu am luat-o de pe cărțicustele.ro.

Într-o vineri, fiind prin zonă cu soțul meu la date night, am intrat în Cărturești & Friends de pe Edgar Quinet și am făcut ceea ce rareori fac – mi-am cumpărat două cărți în engleză (pe care chiar mi le doream de ceva timp). Ce-i drept, m-a impresionat foarte mult și librarul care părea foarte cunoscător și oferea recomandări și păreri (altor vizitatori care l-au întrebat, nu se băga în seamă nesolicitat). Pe una dintre ele deja am citit-o, și anume, Seven Kinds of People You Find in Bookshops de Shaun Bythell, de care mai citisem The Diary of a Bookseller (în română, Jurnalul unui librar).

Shaun Bythell este proprietarul unei librării cu cărți la mâna a doua din Wigtown, Scoția, iar în acest scurt volumaș trece în revistă mai multe tipuri de oameni care îi trec pragul (pentru că nu toți sunt cumpărători). Eu m-am amuzat mult citind acest volum și m-a impulsionat să termin și cealaltă carte a lui pe care o aveam începută de multe luni, Confesiunile unui librar, care este un jurnal ținut de autor în 2015.

Aceasta nu mi s-a părut la fel de savuroasă ca celelalte, iar perioada în care a fost scrisă e deja destul de îndepărtată, așa că sunt curioasă să citesc cea mai recentă carte a lui (a doua carte pe care am cumpărat-o de la Cărturești & Friends), Remainders of the Day – More Diaries from The Bookshop, Wigtown.

În paralel am citit cu voce tare în familie Alice în Țara Oglinzii de Lewis Carroll, în ediția din cadrul abonamentului Biblioteca pentru copii de la Editura Litera.

Îmi mențin părerea că Alice e de citit în original, pentru că mi s-a părut că nu e prea amuzantă în traducere, iar toate jocurile de cuvinte de îmi plăcuseră mie nu mai au niciun farmec, pentru că nu sunt adaptate prea reușit în această ediție. Versurile poeziilor, de asemenea, mi s-au părut greoaie și greu de citit cu voce tare.

Am terminat apoi și o carte pe care îmi doream de mult să o citesc, și anume, Sălbaticii, rudele mele de Elisabeth Elliot (mulțumim, Editura Scriptum!). O vom prezenta pe larg într-un episod din următorul sezon CARTEA E O VIAȚĂ, așa că țineți aproape!

Cartea descrie primul din cei doi ani petrecuți de Elisabeth alături de indienii Auca, cei care îl uciseseră pe soțul său, Jim Elliot și pe alți patru misionari și include și numeroase fotografii (alb-negru). Este o carte foarte onestă despre provocările, micile progrese și ajustarea așteptărilor misionarilor, dar și despre contactul cu alteritatea și conștientizările de care au avut parte atât Elisabeth, cât și indienii Auca.

După aceea am citit una dintre cărțile primite ca premiu la concursul despre Anne și L.M. Montgomery organizat de Editura Predania, și anume, O călătorie prin cele șapte zile sfinte ale săptămânii de Zlata Popov, cu ilustrații de Serioja Popov.

Mie îmi place foarte mult estetica acestei colecții, din care am mai primit de la Sladjana Gurgu câteva volume, iar în mod deosebit la acest volum mi-a plăcut ideea de a atribui fiecărei zile a săptămânii o semnificație spirituală la care să cugeți în mod deosebit (Învierea, îngerii, Sf. Ioan Botezătorul, crucea și patimile Domnului, Sf. Nicolae, patimile și moartea Domnului, adormiții întru Domnul).

Am încheiat luna cu editarea traducerii cărții The Scandal of the Kingdom de Dallas Willard, o serie de prelegeri despre pildele Mântuitorului și impactul acestora asupra vieții noastre.

Anul acesta am ales să parcurg și un volum de poezie, A Poem a Day for Every Day of the Year, alese de Allie Esiri și îmi place foarte mult să am câte o surpriză de citit în fiecare zi.

În rest, mi-au mai rămas câteva cărți începute luna aceasta și neterminate, pe care sper să le duc la bun sfârșit cât de curând, mai ales că trei dintre ele le avem în vedere pentru noul sezon CARTEA E O VIAȚĂ.

Voi ce ați citit la început de 2025?