Știu că nu e valabil pentru toată lumea, dar pentru mulți vacanța este sinonimă cu marea. Ce poate să-ți inspire un dor de ducă mai aprig decât întinderea nemărginită și sunetul valurilor care se sparg de țărm, al apei care clipocește la mal? Dar ce spuneți de peșterile străvechi sau de cetățile în ruine, pline de mistere?
Toate acestea se regăsesc chiar în țara noastră, spre Marea Neagră, într-un ținut străbătut de multe popoare de-a lungul timpului, pe care astăzi îl numim Dobrogea și care a inspirat al treilea volum din seria Cartea bunătății de Cristina Andone: Povești din Dobrogea.
Deși mi-au plăcut foarte mult și celelalte volume ale seriei, acesta mi s-a părut cel mai reușit și cred că este o carte perfectă pentru vacanță pentru că ne îndeamnă la visare, tihnă, huzur (în limba turcă: pace, odihnă, alinare), dar și taifas, pentru că Povestea începe cu dorința celuilalt de a asculta.
Și la bunătate, bineînțeles!
Binele îl facem împreună, bucată cu bucată: români, aromâni, tătari, turci, romi, lipoveni, zaporojeni, armeni, evrei, bulgari, italieni, greci. Această lecție simplă este darul de armonie pe care ni-l face ținutul dintre Dunăre și mare. Ținutul pe care îl numim Dobrogea. Și care are înțelesul de „bun” chiar în nume. Dobro-gea ar putea veni de la Dobrotici, un conducător slav din vechime, dar istoria ne-a arătat că s-ar putea numi Tărâmul Bunătății, cu adevărat. Aici își duc traiul în bună pace cele mai multe neamuri din România, optsprezece la număr. Și mai e ceva. Știți Marea Neagră? Numele ei vechi, grecesc, suna așa: Pontus Euxinus. Ce însemna oare? Marea Binevoitoare. Binevoitoare cu străinii.
Să intrăm, așadar, în Tărâmul Bunătății, de pe malul Mării Binevoitoare.
Iar prima poveste (și preferata mea!) din acest volum este o poveste despre ospitalitate și destinul tragic al unei cetăți atunci când oamenii nu se mai primesc unii pe alții, despre iubire și mare, cu un strop de basm. Bun-venit la Enisala, în trecutul ei de legendă, când se afla mai aproape de mare și țărmul îi era vizitat de zâne ale adâncurilor, care-i ajutau pe delfinii eșuați în ape mici să se întoarcă în larg.
Din povestea de dragoste dulce-amăruie dintre Eniz și Salia, învățăm câteva lucruri:
Rămâi acolo unde e mai mare nevoie de tine.
Fii ca bătrânul care pune în sat un pom, chiar dacă știe că n-o să apuce să stea la umbra lui. (Proverb grecesc)
Alte personaje pe care le veți întâlni în volumul Cartea bunătății. Povești din Dobrogea: băiatul de piatră, căluțul de mare Tei și steaua fără nume, Acuș măgăruș și copiii din satul Ciocârlia, pentru care vacanța de vară vine cu mazărea. Cu orzul. Dar mai ales cu oaia. Tunsă.
Pentru voi cu ce vine vacanța?
Cărți cu dor de ducă este o serie de recomandări pentru vacanță, care vă invită la călătorie – cu gândul sau la pas, în munți, deșerturi, păduri sau țări îndepărtate, în timp – în amintire sau în istorie – și chiar în spațiul cosmic.
CARTEA E O VIAȚĂ 