Postul rânduit creștinește are drept scop domolirea patimilor sufletelor și trupurilor noastre, concentrarea minții noastre împotriva împrăștierii și înălțarea ei deasupra materiei râvnitoare pentru cele pământești, care ne distrage atenția și luarea-aminte, și ne atrage spre cele deșarte și spre lucruri vătămătoare de suflet. Căci trebuie să fie cunoscut fiecărui creștin faptul că dacă prin post și prin rugăciune mintea lui nu se înalță la Dumnezeu și dacă inima lui nu se află înfrântă și zdrobită, este cu neputință ca vrednicia și starea lui morală să prețuiască ceva înaintea lui Dumnezeu. Prin urmare să cunoască cu exactitate gravitatea și mulțimea păcatelor lui și să caute cu râvnă și cu însetare ștergerea lor. Să ne fie știut că, pe cât ne recunoaștem păcatele, pe atât vom fi luminați de sus. Dar într-atât ne vom lumina, pe cât ne vom înălța mintea prin rugăciune și post. Așadar rugăciunea și postul creștinești sunt oglinda care arată adevăratul caracter al păcatelor noastre. Dar, de vreme ce păcatele noastre ne despart de Dumnezeu, există numai un singur mod eficace prin care mărturisirea ne poate împrieteni cu Dumnezeu – rugăciunea și postul. Pentru aceasta suntem datori să urmăm acest mod, astfel încât să urmărim un scop duhovnicesc, iar nu să le ținem fără scop.
Sf. Nectarie de la Eghina – Zece cuvântări la Postul Mare
CARTEA E O VIAȚĂ 