În 2021, librăria și editura Scriptum împlinește 20 de ani de activitate, și 25 de ani de existență ca firmă. Dat fiind faptul că și noi am prezentat în emisiunile CARTEA E O VIAȚĂ și aici pe blog o mulțime de cărți ale editurii, sărbătorim și noi împreună cu Scriptum! Iar pentru această ocazie specială, vă readucem în atenție cărțile editurii pe care le-am prezentat de-a lungul timpului. Sperăm ca ideile din aceste cărți să vă fie și vouă de folos așa cum ne-au fost și nouă. Dacă nu le-ați citit încă, acum este momentul! Dacă le-ați citit deja și vă reamintiți cu drag de ele, puteți să le faceți cadou cuiva care să experimenteze mai departe bucuria unei cărți bune.
Le puteți face o vizită celor de la Scriptum aici. De asemenea, nu uitați de giveaway-urile lor lunare. Puteți descoperi cadoul din luna aprilie și regulamentul aici.
Astăzi ne reamintim de o carte scrisă de cunoscutul pastor, scriitor şi vorbitor american John Piper, care se numeşte Când nu-L doresc pe Dumnezeu – cum să lupt pentru bucurie.
Nu este o carte pe care să o citeşti într-o seară, ci este una asupra căreia trebuie să stai să meditezi în tihnă, capitol cu capitol. Şi totuşi, în mod paradoxal, pe măsură ce o citeşti va deveni din ce în ce mai captivantă şi mai greu de lăsat din mână. Cred că este un lucru specific cărţilor lui John Piper – deseori este nevoie să reiei o frază ca să înţelegi ce a vrut să spună. În acelaşi timp, nu te poţi opri din citit, pentru că autorul ştie cum să-şi dozeze ideile în fiecare capitol, astfel încât să anticipeze capitolul următor şi să te facă să doreşti să treci la el de cum l-ai încheiat pe cel anterior.
John Piper numeşte doctrina bucuriei în Dumnezeu hedonism creştin. Este o doctrină eliberatoare, pentru că sprijină dorinţa noastră înnăscută după bucurie. E un lucru eliberator să ştii că datoria de a-L glorifica pe Dumnezeu şi căutarea personală după bucurie nu sunt în conflict, ba mai mult, sunt una. Iar urmărirea bucuriei în Dumnezeu e esenţială şi nenegociabilă. Însă este şi o doctrină devastatoare. Ea dezvăluie că de fapt nimeni nu Îl doreşte pe Dumnezeu cu pasiunea pe care o pretinde El. Indiferenţa faţă de urmărirea bucuriei în Dumnezeu înseamnă indiferenţă faţă de gloria lui Dumnezeu, este un păcat, iar păcatul stă în calea împlinirii noastre depline în Dumnezeu. Păcatul se opune căutării după Dumnezeu, făcând alte lucruri să pară mai de dorit decât Dumnezeu şi o perverteşte, făcându-ne să credem că urmărim bucuria în Dumnezeu când, de fapt, noi suntem îndrăgostiţi de darurile Lui.
Deşi poate părea o doctrină nouă, hedonismul creştin este de fapt viaţa creştină simplă, istorică, biblică. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! scria psalmistul. Mântuirea ori este trezirea unui nou gust pentru Dumnezeu, ori nu este nimic. Tot psalmistul spunea: Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale.
Hedonismul creştin este o disciplină greu de practicat. Aşa cum ne avertizează John Piper mai departe, Ţelul nu este acela de a face pernele mai pufoase, ci de a încuraja sacrificiul. Lupta pentru bucuria în Cristos nu este o luptă care să facă mai pufoasă perna confortului occidental. Bucuria despre care scrie el aici, spune autorul, este puterea care susţine actele de caritate, misiunea şi martirajul.
Când adresez întrebarea: „Ce ar trebui să fac atunci când nu-L doresc pe Dumnezeu?”, eu întreb de fapt: „Cum pot obţine sau redobândi o bucurie în Cristos care să fie atât de profundă şi de puternică, încât să mă elibereze de robia confortului şi a siguranţei occidentale, să mă îndemne la acţiuni de caritate şi la misiune şi să mă susţină în faţa martirajului?” Cheia suferinţei pentru cauza dragostei jertfitoare de sine nu este puterea eroică a voinţei, ci încrederea de neclintit că bucuria pe care am gustat-o în părtăşia cu Cristos nu ne va dezamăgi în moarte.
„Vreau să fiu fericit” poate însemna, pe scurt, pentru un creştin: „Vreau să-L cunosc pe Singurul şi Unicul, Care este prin El Însuşi tot ce am tânjit vreodată să am, de câte ori mi-am dorit să fiu fericit.”
După o parte teoretică, mai mult teologică şi poate mai greu de digerat, John Piper explică în mod practic cum putem lupta pentru bucurie. În primul rând, mesajul crucii are un loc central şi unic în lupta pentru bucurie. Pavel acorda Evangheliei un loc fără egal, când spunea Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos şi N-am de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El răstignit, aşa cum le scria corintenilor. Trebuie să auzim predicarea crucii în Ziua Domnului şi trebuie să ne-o predicăm neîncetat în fiecare zi.
Un astfel de exemplu de predicare este doctrina justificării. Iată marea temelie a bucuriei în cuvântul crucii, spune autorul: justificarea este doar prin har (nu şi prin meritul nostru), doar prin intermediul credinţei (nu şi al faptelor noastre), doar datorită lui Cristos (nu amestecând neprihănirea Lui cu a noastră), numai spre gloria lui Dumnezeu (nu şi a noastră).
O altă armă în lupta pentru bucurie este Cuvântul lui Dumnezeu. Avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu nu numai pentru a-L vedea pe Dumnezeu în Cuvânt, ci pentru a-L vedea în mod corect în orice alt loc.
Ce faci atunci când nu doreşti Cuvântul lui Dumnezeu? Sau când îl citeşti şi nu vezi nimic care să îţi ofere bucurie? Sau când bucuria ta este slabă şi se dezintegrează în faţa ispitelor lumii? Răspunsul lui John Piper este: te rogi! Fiecare rugăciune care Îl înalţă pe Cristos, făcută pentru darurile lui Dumnezeu, este la rădăcină o rugăciune pentru gloria lui Cristos, explică autorul. Aşadar, orice rugăciune pentru viaţă, sănătate, casă, familie, slujbă şi lucrarea din această lume este secundară. Iar marele scop al rugăciunii este să cerem ca – în şi prin darurile Lui – Dumnezeu să fie bucuria noastră.
Rugăciunea şi meditaţia sunt inseparabile. Rugăciunea este exprimarea faptului că preţuim Duhul lui Dumnezeu şi ne încredem în El. Prin meditaţie, ca element pereche al rugăciunii, auzim Cuvântul lui Dumnezeu, cugetăm la el şi îl preţuim. Lupta pentru bucurie le implică întotdeauna pe amândouă. Rugăciunea fără meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu se va descompune într-o spiritualitate umanistă, va reflecta propriile noastre idei şi sentimente decâzute – nu pe cele ale lui Dumnezeu. Iar meditaţia fără umilinţa rugăciunii disperate va crea un legalism arogant sau o disperare incurabilă.
Ultimul capitol al cărţii ne aratăm ce trebuie să facem Când întunericul nu se împrăştie, şi anume, să facem ce putem în timp ce aşteptăm după Dumnezeu şi bucurie. Acesta este capitolul care m-a marcat, pentru că mi-a răspuns la o dilemă, când nu ştiam dacă să continui să fac ce eram datoare să fac dacă nu simt nicio bucurie sau plăcere
În primul rând, ne spune John Piper, nu mai privi la credinţa ta şi îndreaptă-ţi atenţia înspre Cristos. Credinţa ne este susţinută când privim la Cristos, cel răstignit şi înviat, nu când ne luăm ochii de la Cristos pentru a ne examina credinţa.
Bucuria este o parte a datoriei tale. Biblia spune: “Bucuraţi-vă întotdeauna”. În timp ce reuşeşti să îţi îndeplineşti o parte din datorie, roagă-L pe Dumnezeu ca bucuria să-ţi fie redată. Adică nu sta să aştepţi bucuria, spunând: “Voi fi ipocrit dacă fac milostenie astăzi, din moment ce nu simt bucuria milosteniei.” Nu, nu vei fi un ipocrit, dacă ştii că bucuria este datoria ta, te pocăieşti de faptul că nu o ai şi Îl rogi sincer pe Dumnezeu să-ţi redea bucuria pe măsură ce săvârşeşti fapta. Acesta nu este modul în care gândeşte un ipocrit. Este modul în care gândeşte un creştin adevărat în lupta pentru bucurie.
Eu vă mărturisesc că am citit această carte pentru că exact aşa mă simţeam – că nu-L doresc pe Dumnezeu, aşa că pentru mine a fost o experienţă personală foarte profundă, nu am citit cartea pentru a vedea cum este, ci pentru că chiar căutam o soluţie. Ca fiecare carte a lui Piper la început m-a smerit foarte mult, pentru că îmi dădeam seama că nu eram nimic din ce ar fi trebuit să fiu. Dar apoi, ajungând la lucrurile mai practice pe care le putem face în lupta noastră pentru bucurie, a devenit din ce în ce mai captivant şi m-am simţit încurajată. Bucuria şi dorinţa despre care vorbeşte el, trebuie să te scoată din comoditatea ta şi necesită o schimbare a inimii. Şi, evident, numai Dumnezeu poate face asta. Dar este liniştitor să crezi că tot El îţi poate da acea dorinţă după El care-ţi lipseşte. Aşadar, eu recomand cartea Când nu-L doresc pe Dumnezeu mai ales acelora care chiar asta simt cu avertismentul că vor fi copleşiţi – dar mai apoi, cu siguranță, şi încurajaţi!
CARTEA E O VIAȚĂ 