Adu-ne, Doamne, Dumnezeule, la trezirea cea de pe urmă, în sălașul și la porțile cerului, pentru a intra pe poartă și a locui acolo unde nu va fi întuneric sau scânteie orbitoare, ci o singură lumină, mereu aceeași; nu va fi nici zgomot, nici tăcere, ci o muzică mereu aceeași; nu vor fi temeri, nici speranțe, ci mereu aceeași stăpânire; nu vor fi sfârșituri sau începuturi, ci veșnicie neschimbătoare; în locuința slavei și a stăpânirii Tale, o lume fără de sfârșit.

John Donne (1572-1631)

Scrie un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s