…în creştinism cerul se coboară şi Cristos vine în lumea aceasta să fie alături de noi, să sufere împreună cu noi. Avem parte de favorul divin doar pentru că Cristos simte durerea.
Cristos vine ca o arcă, ca un jgheab peste ape. Citim ştirile şi ne întrebăm: Dacă ar exista un Dumnezeu căruia Îi pasă cu adevărat de noi, El s-ar uita la lumea aceasta şi inima Lui S-ar frânge.
Dumnezeu Se uită însă la Cruce şi spune: Inima Mea s-a frânt.
Pe acea Cruce, soldaţii I-au străpuns coasta cu o suliţă şi I-au atins inima, plină de durere, şi din inima Lui frântă au ţâşnit apă şi sânge, un şuvoi al dragostei.
Inima lui Dumnezeu se frânge. Se frânge în două ca să ne permită să intrăm în arca dragostei Sale.
Fiecare potop de stres este o invitaţie de a urca în arca Mântuitorului nostru.
Fiecare potop de probleme reface topografia sufletelor noastre – făcându-ne mai buni sau mai înverşunaţi.
Fiecare problemă este un potop, şi noi putem fie să ne ridicăm, fie să ne afundăm. Dar faptul că suntem în arca lui Cristos ne permite întotdeauna să ne ridicăm.
Harul are şi el şuvoaiele sale…
Harul coboară la noi pentru ca noi să ne putem ridica.
Ann Voskamp, Cel mai mare dar
CARTEA E O VIAȚĂ 